Marile fabrici își opresc activitatea din cauza costurilor prea mari la energie: al doilea producător de oţel ca mărime din lume a închis un combinat

ArcelorMittal, al doilea producător de oţel ca mărime din lume, este cel mai recent nume din industria de profil care-şi opreşte activitatea la un combinat din Europa din cauza costurilor prea mari cu gazele naturale şi electricitatea, relatează Mediafax.

Este vorba de un furnal al oţe­lăriei germane din Bremen. Dar nu doar producătorii de oţel au astfel de probleme, ci toţi producători de metale pentru industrie. Combinate­le metalurgice europene se confruntă cu o criză existenţială, scrie Bloomberg. Aceasta va fi o pro­blemă în plus pentru alte industrii, cum este cea auto.

Pentru producătorii de metale, închiderea topitoriilor este o decizie foarte dificilă. În cazul combinatelor de aluminiu, după ce alimentarea cu electricitate este întreruptă şi cuvele de producţie ajung la temperatura mediului ambiant, repornirea costă milioane de euro şi timp îndelungat.

Norsk Hydro pregăteşte închide­rea unui centru de producţie de alu­miniu din Slovacia şi nu este singura companie care face acest lucru. Pro­ducţia de metal din Europa a ajuns la cele mai joase niveluri din anii 1970, iar observatori din industrie spun că agravarea crizei energiei riscă să aducă extincţia speciilor din sectorul de profil european.

Fabricile de aluminiu sunt printre cei mai mari consumatori de electricitate. Metalul este obţinut prin încălzirea materiilor prime până la topirea acestora, Apoi, prin cuvă este trecut curent electric pentru separarea elementelor chimice.

Pentru producerea unei tone de aluminiu sunt necesari 15MWh de electricitate, cantitate suficientă pen­tru a ţine lumina aprinsă şi alte dis­pozitive electrice în funcţiune în cinci gospodării timp de un an.

Unele topitorii europene sunt protejate prin subvenţii guvernamen­tale, contracte de furnizare de ener­gie pe termen lung sau prin acces la propriile instalaţii de energie rege­nerabilă.

Însă multe altele au în faţă un viitor nesigur. „Istoria ne învaţă că dacă o topitorie de aluminiu se închi­de, aceasta nu va mai fi redeschisă“, spune Mark Hansen, CEO-ul tra­derului de metale Concord Re­sources.

„Este o problemă cu efecte mai mari decât creşterea şomajului: metalul este folosit la avioane, arme, transport, utilaje.“

Dacă producţia scade, companiile care transformă metalul în părţi şi componente vor depinde mai mult de importuri, care pot fi mai scumpe. De obicei, Rusia este un furnizor important pentru Europa, iar aceasta este tot o problemă. Industria metalelor spune că are nevoie urgentă de ajutor de la guverne pentru a supravieţui. Însă guvernele au pe cap şi găsirea de soluţii pentru protejarea populaţiei de facturile mai mari la energie.

Apoi, şi în alte industrii fabricile se închid: în producţia de îngrăşăminte chimice, în cea de ciment, de zinc. La producătorii de aluminiu, repornirea topitoriilor va depinde de un cumul de factori care pare acum imposibil de obţinut: energie ieftină, creştere semnificativă a preţurilor aluminiului şi ajutor de la guvern.