Mărirea și decăderea lui Nicușor Dan

Este oarecum la modă în cercurile în care USR încă este un subiect de discuție să spui că Nicușor Dan calcă în străchini. Acest articol va susține și el același lucru. Dar, înainte de asta, se cuvine să ne re-amintim și ce a făcut dl Dan pe vremea în care nu călca în străchini.

Nicușor Dan a fost (și cumva încă este) perseverent. El este în politică, practic, din 2012 de când a candidat la Primăria Capitalei. În viața publică este dinainte, de când, prin Asociația Salvați Bucureștiul, a început să lupte cu autoritățile. Perseverența a jucat un rol bine definit în succesul său. Dl Dan s-a poziționat pe o nișă încă înainte ca nișa aceea să se fi deschis bine. De aceea alegătorii l-au preferat în 2016 pe el și nu (zic la întâmplare) pe Tianu Burduja, președintele partidului PACT.

Apoi, din încăpățânare sau instinct, Nicușor Dan nu s-a vândut repede și ieftin. Ieftineala este o problema grava a intelectualilor și militanților civici la intrarea în politică. După ce o viață au și-au construit o imagine intransigentă, ei înțeleg prea bine că politica presupune compromis. Dar nu cunosc compromisul inteligent și atunci își risipesc puținul capital politic în compromisuri ne-inteligente, adică se vând ieftin și pe urmă trebuie să își cumpere bunăvoința superiorilor lor politici cu noi și noi compromisuri.

Nicușor Dan nu a căzut repede la pace ci și-a asumat riscuri. Și când nu i-a cedat Monicăi Macovei, și când nu i-a cedat lui Cătălin Predoiu, și când nu i-a cedat lui Dacian Cioloș. Toți trei au avut pretenții nerezonabile (deși nici dna Macovei nici dl Cioloș nu recunosc formal că au avut vreo pretenție). Au fost refuzați și doi dintre ei și-au și încheiat de facto cariera politică națională cu această ocazie. Ceea ce nu este puțin.

Problema începe, sau cel puțin devine necontrolabilă, odată cu referendumul intern. Există cel puțin două greșeli majore.

Prima este că dl Dan nu înțelege că utilitatea sa nu mai este ce era odată. Președintele USR nu a intrat în scena politică în calitate de campion al anti-corupției, cum pare să creadă acum. El a intrat și ca o persoană care făcuse ceva în viață cu eficiență și în interes public. Ca lider de partid, el a gestionat organizația primită în grijă cu mult mai puțină eficiență decât a gestionat procesele cu Primăria București. În 2017 Nicușor Dan nu mai este la fel de indispensabil pe cât era în 2012 sau 2016.

Acest lucru se vede și în date. USR este mult mai căutat în online decât Nicușor Dan. Sub acest aspect, USR este diferit de ALDE și, mai ales, PMP, unde liderii domină partidele în căutări.

A doua greșeală este de a nu înțelege diferența dintre susținătorii ideii de salvare prin Dacian Cioloș și susținătorii ideii de opunere la referendum.

În lipsa unor proograme de abele părți, Nicușot Dan și tabăra Cioloș s-au aflat într-un concurs pentru putere. Dl Dan a avut niște avantaje tactice față de tabăra Cioloș și le-a folosit relativ corect iar la final nici dl Cioloș nici tabăra favorabilă lui nu au mișcat în front ca să nu piardă din cantitatea limitată de putere pe care o aveau.

Prin comparație, oponenții referendumului aveau o poziție de principiu. În opinia mea, inclusiv calculul politic cerea un USR poziționat și nu un USR bleg. Dar, dincolo de asta, mulți USR-iști s-au opus lui Nicușor Dan nu (doar) din calcul ci (și) ca să poată să stea în continuare cu fruntea sus în față prietenilor la bere.

Se pare că tabăra lui Nicușor a interpretat ambele gesturi ca forme de luptă pentru putere și le-a tratat la fel. Ceea ce a fost o greșeală.

Sub influența acestor greșeli, chiar și percepția calităților lui Nicusor Dan pălește. Eu nu mai pot ști astăzi dacă ceea ce părea perseverență nu a fost mereu o încăpățânare irațională. Apoi, insistența de a primi dividende pentru rolul său în USR face cu atâț mai vizibil căt de slab a performat acest rol de la alegeri încoace. Nicușor Dan se vede ca unicul garant al unui partid pe care a reușit să îl piardă având majoritatea pârghiilor în mână.

Deja de ceva vreme, Nicușor Dan este un lider mai slab chiar și decât Dacian Cioloș. Măcar dl Cioloș nu a maltatat România 100.