Premium
„Nu cumva să afirmi deschis că ești creștin, nu e în trend. E chiar o rușine, ești înapoiat. Ascundeți crucile, eliminați-le și din fotografii” este doar un exemplu din multele denunțuri pe care le face prietenul meu Alexandru Petria în ultima sa carte, „Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri”.
Autorul este un om care gândește, căruia îi place să intre în profunzimea lucrurilor, dar ceea ce este și mai important e faptul că are și curajul să spună sau să scrie rezultatul reflecției sale. Se încumetă să abordeze frontal diversele probleme cu care se confruntă societatea, organizându-și polifonic expunerea, trecînd de la o temă la alta, revenind la anumite motive recurente şi făcând trimiteri la spaţiul mioritic.
Trebuie să recunosc că îi împărtășesc unele păreri, mai ales cele prin care combate corectitudinea politică și apără demnitatea persoanei, dar ne distanțăm considerabil în gândire când este vorba de anumite opțiuni politice și geopolitice.
Cartea merită citită. Veți regăsi numeroase idei inedite asupra actualității cu care se confruntă societatea românească și europeană, prezentate într-o viziune proprie, așa cum autorul vede lumea. Ideile sale pot să vă placă sau nu, dar cu siguranță o să vă provoace să gândiți pentru a-i susține prin argumente ideile sau să căutați modalități prin care să-i demontați viziunea pe care o are despre realitatea cu care ne confruntăm. Oricum ar fi, autorul prin cartea sa vă invită la un dialog sincer cu el, dar și cu cei fără de voce care se regăsesc în ceea ce el are curajul să scrie.
„Un intelectual, un scriitor care nu-i în stare să discute cu un șofer, cu un manipulant de cadavre... e un trist.” E o idee a cărții care trebuie subliniată, mai ales că la noi în țară nu există o cultură a dialogului și nici dorința de a căuta adevărul obiectiv printr-o simfonie a gândirii, ci o dispută permanentă în care combatanții se lovesc în mod sincer cu „adevărurile” lor, scufundându-se într-un relativism fără scăpare într-o societate din ce în ce mai încordată.
Alexandru Petria în cartea sa lasă impresia că nu menajează pe nimeni, denunțând minciuna, hoția sub diversele ei forme, prostia, lipsa de reacție, acțiuni sociale și politice inexplicabile. Dar totuși are și el simpatiile sale și cred că ar fi meritat în anumite momente și față de anumite personaje să nu se cenzureze. Poate e doar o părere a mea și dacă nu-i așa îmi va explica, mai ales că el singur scrie că „prima datorie a unui intelectual este de a nu tăcea.”
Îl felicit pe autor pentru „mărturia sa de credință”, pentru curajul cu care exprimă ce gândește, într-un „timp al surpării morale și spirituale”. Este o voce care se remarcă prin forța cu care scrie, motiv pentru care vă recomand cartea „Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri”.
un comentariu de Preot Alin Cîndea
