Cancelarul german Angela Merkel si presedinte francez Francois Hollande urmeaza sa aiba miercuri o interventie comuna în plenul Parlamentului European menita a evidentia dinamica motorului politic franco-german, însa Berlinul si Parisul nu sunt pe aceeasi lungime de unda într-o serie de chestiuni europene si internationale, scrie miercuri publicatia Le Courrier International, care trece în revista principalele dosare ale relatiei franco-germane.
În ceea ce priveste problema refugiatilor extracomunitari, oficial cele doua tari adopta acum aceeasi pozitie, ele cerând împreuna Comisiei Europene impunerea cotelor obligatorii de refugiati, lucru care în final s-a si întâmplat. Dar atunci când aceasta initiativa a fost sugerata prima data, Franta a respins-o, astfel ca la Consiliul European din luna iunie ea nu a putut fi adoptata. De altfel, Franta vede în aceste cote un mijloc prin care Germania încearca sa limiteze numarul de refugiati pe care îi gazduieste, responsabilitate pe care Berlinul doreste sa o împarta cu celelalte state din Uniunea Europeana. Chiar daca Germania nu a criticat niciodata public lipsa de entuziasm a Frantei de a primi imigranti, guvernul de la Berlin pare sa accepte totusi faptul ca Parisul - desi de multe ori da lectii despre respectarea drepturilor omului - va primi mult mai putini refugiati.
Un alt dosar important este aprofundarea Uniunii Monetare, un plan succint în acest sens fiind evocat în luna iulie de presedintele Hollande. El a propus ca zona euro sa aiba un guvern cu un buget propriu si un parlament. Dar deocamdata Angela Merkel prefera planul propus în comun tot cu Francois Hollande pe 23 mai. Ei au sugerat atunci ca zona euro sa aplice un program care sa fie implementat în anii urmatori în cadrul actualelor tratate europene pentru patru domenii de actiune, respectiv politica economica, convergenta economica, fiscala si sociala, stabilitatea financiara si investitiile si guvernanta Uniunii Monetare.
Elaborarea acestui program pare sa fie influentata si de solicitarea premierul britanic David Cameron de revizuire a tratatelor europene, înaintea convocarii referendumului privind ramânerea Marii Britanii în UE, el dorind nu o consolidare a blocului comunitar, ci dimpotriva, a consolidare a prerogativelor statelor nationale. Prin documentul propus în luna mai, Merkel si Hollande încearca sa adopte o pozitie comuna în fata lui Cameron, desi responsabilii de la Berlin se tem mai mult decât de cei de la Paris ca am putea asista la un Brexit (iesirea Marii Britanii din UE).
Acordul ce a evitat iesirea Greciei din zona euro a fost si el marcat de unele diferente de abordare între Paris si Berlin, desi dupa victoria stângii radicale Syriza la alegerile din ianuarie Merkel si Hollande au facut imediat front comun în fata premierului Alexis Tsipras. Astfel, în timp ce în Germania tot mai multe voci, inclusiv ministrul de finante Wolfgang Schaueble, s-au pronuntat pentru un Grexit, cel putin temporar, Angela Merkel a înteles ca o astfel de masura ar fi pentru Francois Hollande o linie rosie, asa ca ea a decis sa nu o treaca.
Dar în chestiunea deficitelor bugetare disensiunile dintre Franta si Germania au ramas vizibile, guvernul de la Berlin continuând sa-l critice pe cel de la Paris pentru nerespectarea tintei de deficit stabilite de Comisia Europeana, în timp ce Germania a reusit sa ajunga la un deficit zero în 2014. În plus, guvernul de la Berlin crede ca propunerea comisarului european pentru afaceri economice si monetare, francezul Pierre Moscovici, ca în calculele privind respectarea deficitelor sa nu se tina cont de cheltuielile ocazionate de gazduirea refugiatilor, ar fi de fapt o nou truc prin care francezii încearca sa ocoleasca disciplina bugetara europeana.
În schimb, dosarul ucrainean i-a apropiat cel mai mult pe cei doi lideri europeni. De fapt, Germania nu a dorit sa ramâna singura în fata Rusiei la negocierile privind solutionarea conflictului armat din estul separatist al Ucrainei. La rândul ei, Franta a dorit sa fie asociata la aceste discutii din dorinta de a se reafirma ca mare putere.
Însa când vine vorba despre celalalt conflict major care domina actualitatea, cel din Siria, Berlinul si Parisul nu reusesc sa cada de acord asupra viitorului politic pe care l-ar accepta pentru presedintele Bashar al-Assad. În timp ce Hollande cere ferm ca acesta sa plece de la putere, Merkel apreciaza ca al-Assad poate fi acceptat ca interlocutor în demersurile de solutionare a crizei. Mai mult decât atât, spre deosebire de alte state occidentale, Germania a parut în ultimele mai putin critica fata de raidurile aeriene rusesti în Siria. AGERPRES
Comentează