Premium
Președintele interimar al PNL, Raluca Turcan, a ieșit zilele trecute la rampă cu un mesaj de pace pentru USR, aducând în discuție varianta colaborării sau chiar a fuziunii între cele două partide. Aceasta continuă așadar tactica PNL din timpul ultimei campanii electorale, aceea a arborării unui steag alb față de partidul lui Nicușor Dan.
USR este deja un partid în toată regula, cu parlamentari și consilieri locali și generali în București. Nici măcar proprii lor susținători nu le mai acordă un cec în alb, cum se întâmpla în urmă cu un an. Fiecare „ieșire în decor” este criticată și sancționată. Nicușor Dan nu mai este privit ca un novice căruia i se iartă tot. Perioada de acomodare s-a terminat iar electoratul USR așteaptă să vadă în acțiune niște politicieni, nu simpli activiști.
Tocmai din acest motiv este aproape inexplicabil cum PNL continuă să se poarte cu mănuși față de USR, mai ales că relația nu funcționează astfel în ambele sensuri. Încă din timpul campaniei pentru parlamentare, liberalii se raportau la USR pe principiul „noi vă vrem chiar dacă voi nu ne vreți.” Pentru că asta era realitatea. Liderii USR nu ratau oportunitățile de a se diferenția de liberali, de a arăta că ei sunt altceva.
În tot acest joc de-a șoarecele și pisica, electoratul nu a rămas indiferent. PNL a garantat practic, prin antijocul făcut, partidul lui Nicușor Dan. Și acest lucru s-a resimțit și în rezultatul alegerilor.
USR nu este singurul care a fost susținut fără rezerve de PNL fără să dea înapoi la fel de mult. Același lucru s-a întâmplat și cu Dacian Cioloș. Ai zice că liberalii au învățat ceva din decembrie și până azi.
Dar iată că partidul se comportă în continuare ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. Pășește cu grijă să nu-i supere pe simpatizanții lui Cioloș și ai USR, uitând practic de propriul electorat. Omite să-și construiască propria identitate și să aibă propriile poziționări. Din această cauză, astăzi, dacă mă întreb ce are în plus PNL față de USR, primul lucru care îmi vine în minte este istoria. Mult prea puțin pentru al doilea partid din țară, pentru că, la urma urmei, de istorie avea parte și PNȚCD.
Evident că liberalii au și alte atuuri față de USR. Dar la fel de evident este că refuză parcă să le scoată în evidență, refuză să argumenteze de ce sunt mai buni. O tactică care a dat greș o dată este folosită din nou, în speranța obținerii unui rezultat diferit. Cam asta e și definiția nebuniei, nu?
