Administrația Națională de Meteorologie (ANM) face precizări cu privire la vortexul polar care s-a format la Polul Nord. ANM arată că stratosfera se încălzește, dar încă nu este confirmat un eveniment major de încălzire stratosferică în luna noiembrie. Este posibil, în funcție de curenți, ca începând cu 26 noiembrie să avem parte de un val de aer polar peste România, informează Mediafax.
În condițiile în care vortexul polar este stabil sau puternic – vânturi puternice care mențin masa rece în jurul Polului Nord, vremea este stabilă și blândă din punct de vedere termic la latitudini temperate.
Un vortex slab se referă la încetinirea semnificativă a vânturilor puternice care mențin masa de aer rece în jurul Polului Nord, condiții în care masa de aer rece migrează spre latitudini temperate, determinând răciri semnificative în anumite zone din emisfera de nord (fie America de Nord sau Europa).
Slăbirea puternică poate avea loc atunci când se produc încălziri semnificative (bruște) în stratosfera polară, eng. Sudden Stratospheric Warming (SSW). O încălzire stratosferică bruscă reprezintă o perturbare semnificativă a vortexului polar stratosferic, care are loc în momentul în care unde atmosferice de scară largă (unde Rossby) sunt împinse în sus spre stratosferă. Acestea transportă energie și căldură către pol, perturbând echilibrul vortexului polar, condiții în care aerul din jurul Polului Nord se încălzește rapid (temperatura la 10 hPa poate crește cu 40…60 de grade în câteva zile), iar vânturile vestice slăbesc sau se inversează. În condițiile unui eveniment major de SSW, vortexul troposferic se fragmentează sau slăbește, aerul arctic coboară spre latitudini medii - iar drept consecință apar valuri puternice de frig
O perspectivă a evoluției vortexului stratosferic pe o perioadă de timp mai lungă (anticipație de până la 45 de zile – 12 noiembrie – 26 decembrie) este oferită de modelul numeric de prognoză ECMWF.
Vortexul încă este stabil
Acestă perspectivă indică un vortex încă stabil, dar care a slăbit în intensitate, în ultima săptămână, cu vânturi moderate din sector vestic în zona circumpolară (o medie în jurul a 20…25 m/s). Astfel, se va înregistra o slăbire evidentă în ultima decadă, în special în jurul datei de 26 noiembrie, când componenta zonală a vânturilor de vest ar putea scădea spre 0 m/s. Acest lucru presupune un început de încălzire stratosferică și o degradare a vortexului stratosferic. Spre finalul lunii noiembrie și la începutul lunii decembrie incertitudinea privind intensitatea vortexului stratosferic este tot mai mare, dar un posibil scenariu ar fi de creștere ușoară în intensitate a vântului zonal în stratosferă și o revenire spre un vortex stabil.
Estimările modelelor numerice globale privind evoluția vortexului polar stratosferic, la momentul de anticipație 26 noiembrie, indică o încălzire stratosferică și implicit o deplasare a vortexului polar stratosferic peste zona de nord a Câmpiei Ruse și Siberia.
În 26 noiembrie modelul global GFS indică o anomalie de temperatură pozitivă de peste 20…30 de grade chiar deasupra zonei arctice și temperaturi mai scăzute decât normal deasupra Siberiei (anomalii negative de 15…20 de grade.
În consecință, în 26 noiembrie, centrul vortexului este centrată deasupra Siberiei (temperaturi de – 75 de grade) și temperaturi mai ridicate deasupra zonei Arctice (temperaturi de -45 de grade).
În aceste condiții, stratosfera se încălzește, dar încă nu este confirmat un eveniment major de încălzire stratosferică (SSW), însă modelele globale de prognoză indică o posibilă tendință spre acest scenariu, în condițiile în care estimarea pentru 26 noiembrie indică o deplasare a centrului vortexului pe Siberia.
Pentru ca un eveniment să fie declarat major SSW, trebuie îndeplinit criteriul oficial (WMO – World Meteorological Organization): vânturile zonale medii la latitudinea de 60°N și altitudinea nivelului de 10 hPa se inversează — adică trec de la vestice (pozitive) la estice (negative).
Chiar dacă stratosfera se încălzeşte şi vortexul slăbeşte, impactul la sol poate fi întârziat cu 1-3 săptămâni sau mai mult şi e posibil să fie atenuat de alţi factori meteorologici și indici climatici. Dacă aceste încălziri stratosferice apar devreme, cum este situația din acest an (în ultima decadă a lunii noiembrie), este mai dificil să se anticipeze exact momentul în care efectele se vor transmite până la suprafaţă.
Inversiune termică în România: Este mai cald la munte decât în București
La ora 12, harta temperaturilor din România arată complet pe dos față de ceea ce ne-am aștepta într-o zi obișnuită de toamnă. În loc să fie mai frig pe crestele montane și mai blând în câmpie, astăzi muntele „fură” aproape toată căldura, iar orașele de jos rămân în aer rece și umed.
Vorbim despre un episod de inversiune termică, un fenomen meteorologic relativ rar, dar spectaculos, în care aerul rece se acumulează în zonele joase, iar aerul mai cald rămâne deasupra, la altitudine.
La ora prânzului, situația arăta așa:
La Câmpulung Muscel, un oraș la poalele munților, era cel mai cald din România – 16°C
Spre comparație, potrivit hărții ANM publicate de Meteoplus, la Stolnici, o localitate din sudul județului, se înregristrează 4 grade.
Diferență de 12 grade între o zonă de deal/munte și câmpia din sud, ca și cum ar fi două anotimpuri diferite la doar câteva zeci de kilometri distanță.
Rânca – 13°C – 3°C la Târgu Jiu
Stațiunea montană stătea confortabil în valori de primăvară, în timp ce orașul de la poale abia trecea de pragul de 3°C.
Păltiniș – 13°C – 5°C la Calafat
Un alt exemplu în care altitudinea vine la pachet cu temperaturi mai plăcute decât în zona de câmpie.
Câmpina – 12°C – 5°C la Ploiești
Și în Subcarpați situația se repetă: localitățile mai înalte sunt mai bine încălzite decât marile orașe din proximitate.
Parâng – 11°C – 4°C la Craiova
Ceahlău – 10°C – 3°C la Darabani
Chiar și în nord-est, Ceahlăul beneficiază de aer mai blând, în timp ce zonele joase rămân reci.
Sinaia – 9°C – 6°C la București
Poate cea mai sugestivă comparație: la Sinaia, în zona montană, este mai cald decât în capitală, unde termometrele arată doar 6°C.
În mod normal, temperatura aerului scade odată cu altitudinea: cu cât urcăm mai sus, cu atât este mai frig.
În timpul unei inversiuni termice, acest profil se întoarce pe dos: aerul rece, mai greu, se așază la suprafață, în văi și câmpii; aerul mai cald rămâne deasupra, la altitudini mai mari.
Acest lucru se întâmplă adesea în nopțile senine și liniștite, când solul se răcește rapid, iar aerul de deasupra lui se răcește și el, formând un „bazin” de aer rece în zonele joase.
Dacă peste acest strat rece se află un strat de aer mai cald, apare inversiunea.
Rezultatul? Orașele din câmpie rămân reci, cețoase sau cu un aer umed și apăsător, în timp ce stațiunile montane se bucură de soare și de temperaturi surprinzător de blânde.
Cei aflați la munte au parte de vizibilitate bună, cer mai senin și o stare de confort termic sporită.
În schimb, în orașe ca București, Craiova, Târgu Jiu sau Ploiești, aerul rece și lipsa vântului pot accentua senzația de frig și pot menține ceața și poluarea aproape de sol.
De ce merită urmărite astfel de episoade?
Chiar dacă inversiunile termice nu sunt periculoase în sine, ele pot: agrava problemele de poluare a aerului în marile orașe, deoarece aerul rece de jos „blochează” dispersia particulelor; crea condiții ideale pentru drumeții la munte, unde vremea poate fi mult mai prietenoasă decât în câmpie; oferi o imagine foarte clară asupra modului în care relieful și condițiile atmosferice influențează microclimatele locale.
Comentează