[youtube https://www.youtube.com/watch?v=lTCamWpGgnk]
14 iunie 1990
Ora 0.30.
La Ministerul de Interne, dintr-un elicopter se aruncă fiole cu gaze lacrimogene. Apoi vin paraşutiştii şi fac baraje. Sunt loviţi oamenii cu patul armelor şi cu picioarele, răniţii rămân pe asfalt. Militarii urmăresc fugarii pe străzi şi trag cu armele din dotare. La fel se trage cu muniţie dintr-o mitralieră. La intervenţia armatei, în jumătate de oră se pune stăpânire pe obiectivele atacate.
Ora 2.40-2.45.
Se trage cu muniţie de război pe Calea Victoriei. Printre cei seceraţi se şi numără Dragoş Drumea, de 19 ani. În zori, venind de la Televiziune, Voican- Voiculescu anunţă soldaţilor din centru venirea minerilor, deşi Piaţa Universităţii era sub controlul forţelor de ordine. Cei foarte puţini demonstranţi rămaşi erau paşnici, făceau rugăciuni.
Ora 4.00.
Forţele de ordine primesc ordin de încolonare şi părăsesc Piaţa Universităţii, care rămâne aproape pustie. Peste tot în oraş ordinea a fost restabilită.
Ora 4.30.
Între 10.000 şi 12.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte şi lanţuri, sosesc în Gara de Nord. Ajunşi la Palatul Victoria, Ion Iliescu le cere „să ocupe şi să cureţe Piaţa Universităţii”.
Ora 5.00.
Coloane de mineri furioşi care strigă „Moarte golanilor!”, „Moarte intelectualilor!” intră în Piaţa Universităţii, apoi în Facultatea de Geografie. Pentru ambele sedii, minerii aveau planurile arhitectonice ale clădirilor. Există exemplare pierdute la Arhitectură. Ajunşi în interior, arestează pe toţi cei prezenţi, unii studenţi sunt bătuţi sălbatic. Întreaga Universitate suferă tratamentul brutal prin care trecuseră Geografia şi Arhitectura. Laboratoarele sunt distruse, cărţile incendiate, profesorii şi asistenţii maltrataţi, arestaţi. Mulţi studenţi sunt crunt bătuţi sub ochii poliţiştilor pasivi. Poliţia pune la dispoziţie dubele pentru arestări. Palatul Victoria devine, pentru scurt timp, centru de triere al arestaţilor. După devastarea facultăţilor, minerii sunt concentraţi în zona Piaţa Universităţii, Ministerul de Interne şi Cercul Militar. Ţintele lor sunt toţi cei care arată a intelectuali, au cărţi în mână, protestează, au vestimentaţie suspectă, barbă, ochelari. Pentru unii dintre manifestanţii activi ai Pieţei fuseseră distribuite anterior poze şi sunt căutaţi personal, inclusiv acasă. De-a lungul întregii zile de 14 iunie, instituţii din centrul oraşului, cât şi sedii ale partidelor politice de opoziţie, ale asociaţiilor antiguvernamentale, redacţii ale ziarelor anti-FSN sunt devastate. România liberă este împiedicată să apară timp de patru zile. Simpli trecători de pe străzile Bucureştiului sunt bătuţi sălbatic şi sechestraţi. Poliţia secundează minerii. Paralel au loc arestări masive în rândul romilor. Din Rahova şi Ferentari zeci de cetăţeni romi sunt bătuţi teribil sau sunt ridicaţi fără să li se dea niciun motiv. Trierea lor va avea loc la Şcoala de Poliţie de la Măgurele sau de la Băneasa.
15 iunie
După-amiaza, la ROMEXPO, Ion Iliescu mulţumeşte minerilor pentru acţiunea lor, pentru „solidaritatea de clasă cu care au răspuns chemării autorităţilor”.
Semnificativ este fragmentul prin care sunt indicaţi vinovaţii secundari ai acţiunilor: „Cu ajutorul vostru, au fost descoperite în subsolul clădirii PNŢ-CD: depozit de sticle incendiare, droguri, seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piaţa Universităţii şi armament. La clădirea Asociaţiei 16-21 Decembrie, depozite de bâte şi alte asemenea arme albe, lanţuri şi aşa mai departe, în subsolul Universităţii s-au descoperit arme: 22 de puşti Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condiţiuni, şi saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au folosit în această perioadă. Cum se poate motiva în sediul unui partid politic, în sediul unor asociaţii declarate apolitice, prezenţa unor asemenea depozite de sticle incendiare, de muniţii, de droguri şi arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva aşa ceva?”. Cert este că toate aceste probe nu au putut fi aduse în instanţă şi nici măcar invocate ulterior.
Ion Iliescu, despre mineriadă: Nu îmi ASUM acest episod
Îm iunie 2013, fostul preşedinte Ion Iliescu a declarat, pentru Realitatea TV, că nu îşi asumă venirea minerilor, aceasta fiind o ieşire spontană a celor care "se simţeau exponentul proletariatului avansat care face ordine". "Nu aveam cum să frânăm aşa ceva", a spus fostul şef de stat.
"Nu îmi asum ( n.r. venirea minerilor), nu am de ce. A fost pur şi simplu o ieşire spontană. A apărut şi personajul acesta cu ambiţiile lui, Miron Cozma, pe care nu vreau să-l menţionez. M-am dus (să vorbesc cu ei, n.r.) tocmai ca să-i conving să părăsească Capitala, prezenţa lor aici era un factor perturbator, am apelat la simpatia de care mă bucuram ca să-i conving să plece. Era o chestie de autoritate personală pe care am folosit-o cât am putut ca să atenuez porniri de acest fel" a comentat Ion Iliescu evenimentele de acum 23 de ani.
El a susţinut că evenimentele s-au datorat pe de o parte, agresivităţii unei opoziţii care a căutat să facă din Piaţa Unviersităţii un moment de alimentare a unei stări de încordare şi, pe de alta, pornirea minerilor ce se simţeau exponentul proletariatului avansat care face ordine. "Nu aveam cum să frânăm aşa ceva", a subliniat Iliescu.
În privinţa incendierilor de autobuze, fostul preşedinte a spus că nu exclude să fi fost provocări: "Eu nu exclud că au fost şi provocări care să caute să genereze reacţii, să declanşeze o stare de incordare generală în ţară. Nu a fost o misiune uşoară pentru mine, pentru noi să atenuăm aceste efecte".
Comentează