Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Adrian Câciu, a făcut o analiză amplă a contextului economic din perioada ciclului electoral 2020-2024, punând accent pe evoluția puterii de cumpărare și pe impactul inflației. Într-o postare pe Facebook, oficialul a catalogat această perioadă ca fiind una a contrastelor, cu o inflație inițial scăzută, urmată de un puseu inflaționist sever, influențat de crizele multiple, inclusiv pandemia, criza energetică și războiul din Ucraina.
Inflația și puterea de cumpărare: o evoluție sinusoidală
Adrian Câciu a descris ciclul 2020-2024 ca pe o perioadă marcată de oscilații economice majore, în care inflația a afectat semnificativ puterea de cumpărare a populației. "Am trecut de la o inflație redusă la una istorică pentru multe economii, dar am reușit să gestionăm aceste crize prin intervenții fiscal-bugetare și monetare inovative", a precizat ministrul.
În 2020, România înregistra o inflație de 2,6%, însă aceasta a crescut constant, ajungând la 5,1% în 2021 și la un vârf de 13,8% în 2022. Cu toate acestea, din 2023, trendul inflaționist a început să se inverseze, cu o inflație de 10,4% la finalul anului trecut și 5,4% în prezent. Estimările pentru sfârșitul lui 2024 indică o inflație de aproximativ 4%.
Strategia în trei etape: Compensare, stabilizare și creștere
Pentru a combate efectele negative ale inflației asupra populației, Partidul Social Democrat, din care face parte și Câciu, a adoptat o strategie graduală în trei etape.
"În 2022, ne-am concentrat pe compensarea pierderii puterii de cumpărare, în 2023 am stabilizat puterea de cumpărare, iar în 2024 ne propunem o creștere a acesteia", a subliniat ministrul. Potrivit acestuia, măsurile adoptate au avut efecte concrete, având în vedere că salariul mediu net a crescut cu 43%, salariul minim brut cu 66%, iar pensia minimă cu 60%.
Lecții pentru viitor și impactul măsurilor monetare europene
Ministrul a criticat intervenția tardivă a băncilor centrale în restricționarea lichidităților, menționând că aceasta a amplificat valul inflaționist. "Este o lecție pentru viitor pentru specialiștii în politică monetară", a adăugat Câciu, referindu-se la suprapunerea presiunilor inflaționiste generate de crizele economice globale și măsurile de relaxare cantitativă.
De asemenea, el a semnalat lipsa unei intervenții unitare, centralizate, la nivel european, care a dus la costuri suplimentare pentru statele membre. "Solidaritatea monetară europeană ar fi putut preveni presiunile inflaționiste suplimentare resimțite de bugetele naționale."
Concluzii optimiste
La finalul analizei, Adrian Câciu a concluzionat că, în ciuda provocărilor, puterea de cumpărare reală a crescut în România în perioada 2020-2024, depășind inflația cumulată de 35%. "Planul nostru în trei etape a fost un succes, iar în prezent, puterea de cumpărare este net superioară inflației. Am evitat o spirală inflaționistă și am stabilit un trend de regres al inflației."
Ministrul a promis că va reveni cu detalii despre cum au fost evitate aceste riscuri, sugerând că soluțiile adoptate ar putea servi drept model pentru viitor.
Postarea integrală a ministrului Câciu:
„Ciclul electoral 2020-2024: putere de cumpărare versus inflație.
Din perspectiva cerută de analiza de context, aș cataloga acest ciclu electoral ca unul al contrastelor, o perioada în care am trecut de la o inflație redusă la una istorică pentru multe economii, apoi un regres al puseului inflaționist, un tip de sinusoidă care a afectat direct puterea de cumpărare si a necesitat intervenții fiscal-bugetare sau/si monetare diverse, specifice dar și inovative.
O perioadă în care ne-am confruntat cu cele mai multe crize raportat la perioadă, de la criza pandemică la cea energetică, a lanturilor de aprovizionare sau cea provocată de războiul din Ucraina.
O perioadă în care indicatorii inflatie și putere de cumpărare au fost fluctuanti fiind influentati, în mare măsură, de factori externi și atenuati de masuri interne, etapă pe care consider ca am trecut-o cu bine.
Este mult de povestit/analizat despre această perioadă, despre cauzele puseului inflaționist care oricum urma să se exprime urmare a măsurilor de relaxare cantitativă deja existente pe piețele monetare, dar care s-a agravat pe măsură ce au apărut crizele prin însăsi schimbarea direcției de folosință a banilor in exces.
Masurile de relaxare cantitativă aveau drept scop creșterea cererii agregate în toate economiile europene, care au avut creșteri anemice în perioada 2012-2020(cu exceptia României și Irlandei) însă criza pandemică a făcut ca acesti “easy-money’’ să fie folositi pentru sustinerea ofertei agregate, ceea ce a facut previzibil un val de inflație construit pe costuri, adăugat inflației monetare care era la fel de previzibilă.
Din punctul meu de vedere, masurile de restrictionare a lichiditatilor au venit tarziu din partea bancilor centrale și este o lectie pentru viitor pentru specialiștii în politică monetară, pentru că suprapunerea celor doua tipuri de presiuni nu a condus decat la construirea unui val de inflatie mult mai mare, cu efect în cererea agregată viitoare și, respectiv în reducerea potențialul economic agregat de creștere din viitor.
Pe de alta parte, lipsa solidaritatii monetare europene și a interventiei unitare, centralizate, a dus la costuri suplimentare suportate de bugetele statelor membre, adică pe deficite ridicate care si-au gasit, la randul lor, raspunsul în presiuni inflaționiste.
Din perspectiva aceasta, as putea spune ca generațiile de dupa 2004 nu au prins o inflație în România de doua cifre, ca sa nu mai amintesc de cele din vestul Europei care nu au cunoscut o inflatie de două cifre dupa anii 1970.
A fost un șoc major, un șoc nu numai la adresa populației dar mai ales a companiilor care, în mare majoritate, nu au trăit astfel de timpuri, nu au apucat dobânzi în creștere, chiar si de două cifre la un anumit moment, pe context de cerere în scădere urmare a afectării puterii de cumpărare.
România avea o inflație de 2,6% în 2020, în 2021 se dublase, ajungând la 5,1%, în 2022 a ajuns la 13,8%, iar din 2023 a început trendul descendent, la început la 10,4% la final de 2023, în prezent fiind de 5,4%, urmând ca la final de 2024 să avem în jur de 4%.
Tocmai de aceea, cunoscând și anticipând efectele acestui val de inflatie asupra puterii de cumpărare, strategia noastră, a celor din Partidul Social Democrat în zona guvernamentală, a fost aceea de a acționa gradual, în trei etape, în perioada 2022-2024, etape pe care le-am anuntat în mai multe rânduri și anume:
2022-anul compensării pierderii de putere de cumparare;
anul 2023-anul stabilizării puterii de cumpărare; anul 2024, anul creșterii puterii de cumpărare.
Actiunile au fost diferite, pentru că și inflația se resimte și afectează diferit puterea de cumpărare.
Iar daca ne uităm la datele statistice, la o inflație cumulată în jur de 35%, vedem următoarele:
a. salariul mediu net a crescut cu 43%, de la 3620 lei la 5176 lei un plus de 10 puncte procentuale peste inflație;
b. salariul minim brut a crescut cu 66%, de la 2230 lei la 3700 lei, un plus de 31 de puncte procentuale peste inflație;
c. pensia minimă a crescut cu 60%, de la 800 lei la 1281 lei, un plus de 25 puncte procentuale peste inflație
d. Pensia medie a crescut cu 55%, de la 1450 lei la 2252 lei și va crește până la 2761 lei din septembrie 2024, ceea ce înseamnă o creștere medie de 90% față de nivelul din 2020, respectiv 55 puncte procentuale peste inflație.
La finalul acestui an, putem trage concluzia clară că puterea de cumpărare reală a crescut în acești ani, deși vor fi multe voci care vor spune ca se putea și mai mult sau și mai bine.
O să spun două lucruri la final celor care critică modul de acțiune din această perioadă:
1. planul în trei etape promis la intrarea la guvernare s-a îndeplinit, iar în prezent puterea de cumpărare este net superioară inflației cumulate;
2. Acest plan s-a aplicat fără a genera o spirală inflaționistă ci, din contră prin stabilirea unui trend de regres al puseului inflaționist.
Despre cum faci toate acestea evitând spirala inflaționistă voi povesti altădată....”
Comentează