Premium
Când pandemia de COVID -19 a lovit omenirea, industria alimentară a avut și ea foarte mult de suferit și a dus o adevărată luptă pentru supraviețuire, iar o parte din afaceri au dat faliment sau au fost salvate pe ultima sută de metri.
Italia a fost zdruncită teribil în 2020 de pandemie, iar industria brânzeturilor de tip pecorino a fost grav avariată. Mulți producători au pus lacătul pe fabrică și s-au întreptat spre alte domenii de activitate.
Sunt însă și producători care datorită ingeniozității au reușit să obțină o brânza mai bună ca niciodată.
Loreto Pacitti a fost unul dintre producătorii afectați de pandemia de COVID -19. Italianul nu reușea să vândă una dintre cele mai faimoase brânzeturi din Italia dar în perioada aceea nimeni nu putea. Pandemia a închis restaurantele și piețele publice, au crescut vertiginos costurile de producție și au scăzut cheltuielile publice. Îngrijorat că brânza sa se va strica, a făcut ceea ce făceau strămoșii săi cu sute de ani în urmă: și-a îngropat brânza într-o peșteră.
"În timpul pandemiei am pierdut aproape totul", a declarat Pacitti, proprietarul La Caciosteria di Casa Lawrence din satul Picinisco, în regiunea Lazio. "Dar apoi, datorită acestui sistem de îngropare a brânzei am recuperat totul".
Pecorino, o brânză tare, sărată, făcută din lapte de oaie, vine într-o varietate de stiluri, cum ar fi ”fresco”, care este ușoară și folosită de obicei în salate, ”semi-stagionato”, care este învechită timp de aproximativ 60 de zile și adesea consumată cu pâine sau fructe și ”stagionato”, care este mai ascuțită, mai fragilă și învechită timp de 36 de luni.
Massimo Innocenti, proprietarul unui restaurant din Roma, a declarat că "Pecorino este într-adevăr mâncarea finală. Întotdeauna m-am gândit că, dacă aș fi pe o insulă pustie și aș avea pecorino, ar fi perfect".
Sub podeaua restaurantului său, Necci dal 1924, se află o peșteră veche de 2.000 de ani, rămasă de la Imperiul Roman, unde își depozitează tot pecorino-ul.
Ce este Pecorino Romano
Pecorino Romano, o variantă originară din regiunea Lazio de lângă Roma (de unde și numele "Romano"), este brânza care definește bucătăria italiană. Este mai ușoară, mai uscată și mai sărată decât alte varietăți de pecorino și leagă atât de multe feluri de mâncare italienești, cum ar fi cacio e pepe, pasta carbonara și bucatini all'amatriciana (un fel de mâncare tipic roman făcut din paste, obraz de porc și roșii). Se condimentează timp de până la doi ani și este delicioasă cu un strop de miere și un pahar de vin. Și este prezentă în Italia de 2.000 de ani.
În timpul Republicii Romane (508-27 î.Hr.), ciobanii trebuiau să facă ceva cu excesul de lapte de oaie și astfel au făcut ceea ce este Pecorino Romano. Renumitul scriitor agricol al Imperiului Roman, Lucio Moderato Columella, a scris despre ceea ce părea a fi Pecorino Romano în anul 50 d.Hr. în De Re Rustica. Se pare că Pecorino Romano era o hrană ideală pentru armatele romane, deoarece avea o durată de viață mai mare decât mulți soldați. În Evul Mediu, oamenii au început să adauge sare la Pecorino Romano și au descoperit că aceasta ajuta la conservarea brânzei. În curând, aceasta s-a răspândit dincolo de peninsula italiană.
Pecorino Romano a supraviețuit căderii Imperiului Roman, cutremurelor și fascismului.
"Pecorino Romano este ca un soldat roman", a declarat scriitoarea culinară Rachel Alice Roddy, stabilită la Roma. "Este menit să fie o brânză de lucru".
În ciuda numelui său, Pecorino Romano este vândută la scară largă, deoarece este folosită în principal în bucătăria de acasă. Această versiune produsă în masă, accesibilă și ușor de găsit în supermarketurile din Italia, nu numai că a supraviețuit pandemiei ci a prosperat. În timpul ”lockdown-ului” din Italia, familiile s-au aprovizionat cu ea. De fapt, vânzările au crescut în timpul pandemiei, trecând de la 26.940 de tone vândute în 2019 la 34.280 anul trecut.
