La un secol după ce a fost depus într-un seif, Daria-i-Noor încă se mai află într-o bancă din Dhaka? Autorităţile din Bangladesh au decis, în sfârşit, să descifreze misterul care învăluie soarta acestui diamant atât de râvnit, informează miercuri AFP, potrivit Agerpres.
Familia ultimului prinţ - denumit nawab - al actualei capitale a Bangladeshului, care era proprietarul clădirii, a dat asigurări spunând că preţioasa moştenire a fost depusă ca garanţie într-un seif în anul 1908.
Însă urma faimoasei bijuterii s-a pierdut de mult timp. A dispărut ea oare odată cu căderea Imperiului Britanic în 1947? A supravieţuit războiului de independenţă din 1971? Dar loviturilor de stat care au zguduit ţara de atunci?
Neavând ocazia să vadă Daria-i-Noor cu ochii lui, strănepotul ultimului nawab îşi pune aceste întrebări. Dar el vrea să creadă povestea de familie pe care i-a transmis-o tatăl său atunci când era copil.
"Nu este un basm", a declarat Khwaja Naim Murad, în vârstă de 55 de ani. "Diamantul era dreptunghiular şi înconjurat de alte şase pietre mai mici", a adăugat el, descriind brăţara pe care erau montate.
Potrivit documentelor aflate în posesia familiei sale, bijuteria făcea parte dintr-un tezaur de 108 piese.
Printre acestea se numără o sabie din aur şi argint încrustată cu diamante, un fes împodobit cu perle şi o broşă în formă de stea care i-a aparţinut împărătesei franceze Eugenie, soţia lui Napoleon al III-lea.
Bijuteriile coroanei
În imensa sa vilă dintr-un cartier elegant din Dhaka, Khwaja Naim Murad, un fost actor de cinema de succes, răsfoieşte cu un strop de nostalgie un catalog ilustrat cu bijuteriile care i-au aparţinut ilustrei sale familii.
Daria-i-Noor este "una dintre cele mai faimoase bijuterii din lume", se precizează în acel catalog, "istoria sa fiind legată de Koh-i-Noor", una dintre bijuteriile coroanei britanice, a cărei proprietate este disputată de Afganistan, India, Iran şi Pakistan.
Documentele din acea perioadă nu menţionează greutatea în carate a pietrei preţioase, dar estimează preţul acesteia la 500.000 de rupii la acea vreme. Adică aproximativ 13 milioane de dolari în zilele noastre.
Un alt diamant roz cu acelaşi nume este păstrat în prezent la Teheran, întrucât i-a aparţinut fostei familii regale iraniene.
Khwaja Naim Murad a declarat, de altfel, că diamantul "Daria-i-Noor" al său a trecut şi el prin mâinile şahilor Iranului, înainte de a fi purtat în secolul al XIX-lea de un lider de război sikh, Ranjit Singh, în Punjab, fiind confiscat de britanici şi apoi achiziţionat de strămoşii săi.
Potrivit declaraţiilor sale, străbunicul lui, Sir Salimullah Bahadur, a fost nevoit să se despartă de el.
Aflat într-o situaţie financiară dificilă, ultimul prinţ din Dhaka a depus în 1908 diamantul şi restul bijuteriilor familiei regale într-o bancă pentru a garanta un împrumut contractat de la autorităţile Imperiului Britanic.
Se pare că faimosul diamant nu a mai fost văzut în public de atunci. Însă el nu a fost uitat.
Închis cu două încuietori
Biroul cadastral oficial din Bangladesh a dat asigurări spunând că a devenit proprietarul legal al acestuia şi că bijuteriile se află într-un seif al băncii publice Sonali.
"Un contract enumeră bijuteriile aflate în posesia noastră (...) printre care se află un diamant mare şi strălucitor, prezentat ca fiind Daria-i-Noor", a explicat directorul său, AJM Salahuddin Nagri.
"Eu personal nu am văzut niciuna dintre aceste bijuterii", s-a grăbit să adauge acest înalt funcţionar.
Actualul director al băncii Sonali, controlată succesiv de peste un secol de Regatul Unit, Pakistan şi Bangladesh, a declarat că seiful în care ar trebui să se afle bijuteriile rămâne închis cu două încuietori.
"Acum câţiva ani, o echipă a venit să verifice prezenţa bijuteriilor", îşi aminteşte directorul Shawkat Ali Khan. "Dar membrii echipei nu au deschis cu adevărat seiful, s-au mulţumit să deschidă uşa camerei în care se află acesta", a adăugat el.
Recent, Guvernul din Bangladesh a format o comisie însărcinată să confirme existenţa tezaurului şi, dacă este cazul, să stabilească ce trebuie făcut cu el.
"Abia aştept să aflu", a declarat directorul băncii, zâmbind.
La fel aşteaptă şi moştenitorul prinţului din Dhaka. Mai întâi din curiozitate, dar şi pentru a afla dacă datoria veche de peste un secol contractată de strămoşul său în schimbul diamantului este în prezent achitată.
"Noi credem că dacă cineva moare îndatorat, sufletul său nu va avea parte de odihnă veşnică", a explicat Khwaja Naim Murad.
Comentează