În inima Italiei, printre câmpurile din Buttapietra, lângă Verona, trăiește o româncă despre care statul italian spune că… nu există.
Se numește Lenuța Petcu, are 58 de ani, e originară din România și de peste 15 ani locuiește acolo, într-o baracă improvizată, fără curent, fără apă, fără acte.
Pentru autorități, ea e un „fantomă administrativă”. Dar pentru cei puțini care o cunosc, e o femeie blândă, tăcută și profund marcată de o viață de suferință.
O viață trăită la marginea lumii
Lenuța a ajuns în Italia în jurul anului 2010. Aici l-a cunoscut pe Giulio Curione, un sicilian care trăia singur într-o rulotă, într-un teren neconstruit, destinat cândva unui adăpost pentru câini, potrivit L'arena.
Au început să trăiască împreună – doi oameni invizibili, uniți de aceeași singurătate.
Dar viața lor a fost departe de liniște. Giulio era adesea violent, iar în 2018 a fost condamnat la închisoare după ce a bătut-o crunt pe Lenuța, rupându-i mai multe coaste.
După zece luni, s-a întors la ea, iar Lenuța l-a primit din nou. „Nu aveam unde să mă duc”, a spus ea.
Moartea care a lăsat-o singură
Pe 1 octombrie 2025, Giulio a murit brusc, probabil din cauza unui infarct.
De atunci, Lenuța trăiește complet singură, într-o baracă din tablă care fusese cândva coteț de găini. Fără lumină, fără apă, fără încălzire.
Se spală în pârâul din apropiere, iar noaptea se încălzește cu o sobă veche de lemne.
„Viața mea e amară”, spune ea printre lacrimi. „Dar Giulio era un om bun…” — chiar și după toate suferințele, ea îl apără.
O femeie care „nu există”
Proprietarul terenului, un geometru local, spune că trebuie să vândă locul și cere primăriei să o ajute pe femeie.
Dar autoritățile ridică din umeri: „Pentru noi, ea nu există. Nu are documente, nu e înregistrată nicăieri”, declară primărița Sara Moretto.
Și astfel, Lenuța Petcu, femeia „fantomă”, continuă să trăiască la marginea realității, prinsă între două lumi: cea a oamenilor care există oficial și cea a celor care au fost uitați.
În 2025, într-o țară europeană, o femeie trăiește ca în Evul Mediu — invizibilă pentru sistem, dependentă de mila vecinilor.
Lenuța nu cere bani. Nu cere faimă.
Cere doar să fie văzută.
Comentează