Premium
Disputele CCR-CJUE din ultimele luni, cu privire la primatul dreptului european față de normele legale naționale, este valorificată inclusiv propagandistic de unele asociații profesionale ale magistraților. Miza desființării SIIJ îi face pe unii magistrați să denunțe presupuse presiuni pe teritoriul răspunderii disciplinare când vine vorba despre invocarea jurisprudenței Curții de Justiție a UE în daune unor reglemenrări interne. Realitatea este însă nu doar nuanțată, ci fundamental diferită față de cele susținute de unii magistrați, fapt care reise din informațiile oficiale puse la dispoziție de CSM și Inspecția Judiciară.
Hotărârile CJUE și acuzațiile la adresa Inspecției Judiciare
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, pe 21 decembrie, că judecătorii naționali pot să nu aplice, fără riscul de a fi anchetați disciplinar, deciziile Curților Constituționale, care contravin dreptului Uniunii Europene și prin care interesele financiare ale UE sunt lăsate neapărate. În replică, într-un comunicat de presă, Curtea Constituțională a transmis că doar după o eventuală revizuire a Constituției ar putea fi vorba despre un primat al dreptului european asupra dispozițiilor de rang constituțional.
Comentând disputa CCR-CJUE, procurorul DNA Alexandra Lăncrănjan, membră fondatoare a Asociației Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor, a acuzat presiuni din partea Inspecției Judiciare. Lăncrănjan precizează într-o declarație pentru RFI că „este un moment în care am văzut foarte mulți colegi care au avut curajul să aplice deciziile CJUE în mod direct și care în loc să fie încurajați să respecte regulile acestea de Drept internațional, au avut acțiuni disciplinare”.
Pentru că în spațiul public nu au existat informații despre „foarte mulți” magistrați care au avut acțiuni disciplinare după ce au aplicat deciziile CJUE, am încercat să obținem oficial detalii despre această situație. Astfel, CSM precizează că există o singură acțiune discplinară care ar avea legătură cu hotărârile CJUE, vizându-l pe judecătorul Costin Andrei Stancu, de la Curtea de Apel București. Detalii (limitate, având în vedere că este vorba despre o acțiune aflată pe rol) despre acest caz am solicitat Inspecției Judiciare, instituția care anchetează disciplinar magistrații și exercită acțiunile disciplinare (trimiterea la judecata disciplinară în fața secțiilor CSM).
„Surpriza” de la Inspecția Judiciară
Răspunsul Inspecției Judiciare contrazice în mod evident discursul magistraților care pledează în victime pentru „curajul” de a aplica hotărâri CJUE. Amintim că judecătorul Costin Andrei Stancu, de la Curtea de Apel Piteşti, a decis, în mod definitiv, pe 7 iunie 2021, că existenţa SIIJ nu este justificată, invocând decizia CJUE din 18 mai 2021. Cunoscut ca un activist împotriva modificătorilor legislative care au dus la înfiinţarea SIIJ, semnând chiar petiţii în acest sens, judecătorul Stancu avea de soluționat o contestație referitoare la durata procesului penal.
Din oficiu și cu încălcarea a numeroase prevederi legale, judecătorul de la Curtea de Apel Pitești a stabilit că existența SIIJ încalcă dreptul UE. În demersul său pe repede înainte, judecătorul nu a mai acordat părții vătămate posibilitatea de a se apăra. Mai mult, punând în pericol întregul proces penal, judecătorul a decis că SIIJ nu mai poate continua ancheta, însă a „uitat” să trimită dosarul la alt parchet, stabilit astfel în sarcina SIIJ obligații neprevăzute de lege. Toate aceste încălcări de lege, care au aruncat într-un haos total procesul penal, au stat la baza exercității acțiunii disciplinare împotriva judecătorului Costin Andrei Stanciu, nefiind astfel vorba despre o analiză a raționamentului juridic al magistratului.
Răspunsul integral al Inspecției Judiciare:
„La 31 august 2021 Inspectia Judiciară a exercitat actiunea disciplinară fată de Stancu Costin Andrei. judecător la Curtea de Apel Piteşti, pentru săvărşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare. reținăndu-se că acesta a soluționat o contestație privind durata unui proces aflat pe rolul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție a Parchetului de pe lăngă Înalta Curte de Casație şi Justiție cu nesocotirea neîndoielnică şi imputabilă a normelor din Codul de procedură penală. S-a evidențiat totodată că modul de aplicare a dispozitiilor art. 488 indice 5 şi 488 indice 6 din Codul de procedură penală nu reprezintă expresia raționamentului logico-juridic al magistratului.
În concret. judecătorul cercetat disciplinar, pe baza unor simple aprecieri personale şi in plus față de concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din hotărărea dată la 18 mai 2021 (HCJUE). a concluzionat că aceasta, articolele 2 şi 19 alin.1 al doilea paragraf din Tratatul Uniunii Europene, precum şi Decizia Comisiei Comunitătilor Europe nr. 2006/928 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de Romănia in vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice in domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei impotriva corupțieu se opun unei reglementări naționale care prevede înființarea în cadrul Ministerului Public a unei secții specializate avănd competența exclusivă de a ancheta infracțiunile săvărşite de judecători şi procurori. astfel încăt art.88 indice 1 - at. 88 indice 2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt contrare dreptului european şi, ca atare, judecătorul este obligat să nu le aplice. În concret, verificarea realizată de judecător constă în analizarea unui singur act, anume expunerea de motive la Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004.
Inspectorii judiciari au reținut, totodată, faptul că judecătorul nu a dat posibilitate părții vătămate să depună note scrise cu privire la incidența HCJUE, cu atăt mai mult cu căt aceasta urma să fie afectată de modul de soluționare a contestației intrucăt judecătorul cercetat disciplinar a dispus ca procurorul de caz să decline competența de soluționare a cauzei şi să excludă. la stabilirea competenței. prevederile art. 88 indice 1 din Legea nr. 304/2004.
Mai mult, deşi a admis contestația părții vătămate şi a stabilit că urmărirea penală să fie finalizată pănă la 18 ianuarie 2022, judecătorul, deşi a dispus procurorului de caz să işi decline competența de soluționare a cauzei, nu a stabilit parchetul care ar trebui să respecte acest termen. Ca atare, judecătorul a stabilit in sarcina SIIJ obligații neprevăzute de lege, asumăndu-şi rolul de legislator pozitiv.
Mentionăm că exercitarea actiunii disciplinare reprezintă o etapă a procedurii disciplinare şi nu constată definitiv vinovătia magistratului cercetat.”
