Cine s-ar fi gândit că pensiile speciale pentru parlamentari au legătură cu alegerile anticipate? Proiectul pensiilor speciale pentru aleșii poporului a întrunit, spre sfârșitul trecutei sesiuni parlamentare, consensul partidelor politice.
Cum altfel? Când parlamentarii au votat împotriva propriilor privilegii? Klaus Iohannis a cerut reexaminarea legii, considerând prevederile sale ”excesive și arbitrare”.
În realitate, ”nada” întinsă legiuitorilor a plecat de la un alt calcul și din alte laboratoare. Unul din blocajele frecvente la nivel politic în România provine din prevederile constituționale referitoare la declanșarea alegerilor anticipate.
Conform legii fundamentale, pot fi declanșate alegeri parlamentare înainte de termen, doar dacă două propuneri de cabinet cad consecutiv în Parlament în decurs de 60 de zile.
Traian Băsescu și-ar fi dorit alegeri anticipate imediat după câștigarea alegerilor din 2004, pentru a evita ”soluția imorală” – includerea în coaliție alături de PD și PNL a partidului lui Voiculescu.
Klaus Iohannis ar fi dorit să nu piardă doi ani până când va avea un guvern prietenos, cu care să-și îndeplinească promisiunile de campanie. Adrian Năstase însuși cocheta cu ideea de anticipate pe la începutul anului 2003.
Chiar în PSD, astăzi, sunt voci care cred că ar fi mai bine să meargă la urne mai repede, cât încă partidul nu s-a prăbușit total de pe culmile popularității. Încă un an de guvernare, cu un premier trimis în judecată, ar fi o erodare suplimentară pentru partid.
Și, totuși, liderii politici știu că niciodată parlamentarii lor, indiferent cât de mult ar servi asta interesul partidului, nu vor vota împotriva unui al doilea cabinet, chiar dacă Daniel Morar ar fi propunerea de premier. Dintr-un motiv foarte simplu: nu vor să-și scurteze mandatul, să piardă indemnizația, suma forfetară și celelalte mici privilegii. În plus, nu au nicio garanție că vor mai fi puși pe liste sau că vor mai fi aleși.
O ”pensie suplimentară”, pe care fiecare membru al Parlamentului să o primească la încheierea mandatului, ar fi un stimulent destul de bun pentru a învinge logica individuală și a favoriza logica colectivă.
Doamnele și domnii parlamentari ar putea renunța mai ușor la niște privilegii pentru alte privilegii. Mulți dintre parlamentarii care n-au mai obținut un alt mandat au avut probleme mari de adaptare la ”viața civilă”. Nu toți au afaceri, nu toți au meserie și, dacă, de frica DNA, au fost ”cuminți” în Parlament, mulți pot avea probleme de supraviețuire.
În plus, parlamentarii cei mai vechi vor avea pensiile cele mai mari. Cum formațiunile se tot străduiesc să întinerească garniturile activului de partid, ar fi o metodă bună de a scăpa de ”dinozaurii politici”.
Așadar, pensiile parlamentare ar putea facilita pe viitor procesul dificil al declanșării alegerilor anticipate și ar curăța partidele de ”fosile”.
Asta e partea plină a paharului. Problema e că niciunul din actualele partide nu-și poate asuma o asemenea lege, evident nepopulară în rândul românilor, acolo unde Parlamentul ca instituție se ”bucură” de o încredere de sub 10%.
Comentează