MNLR Iaşi pregăteşte Muzeul Holocaustului şi Muzeul Literaturii Evreieşti din România

Muzeul Naţional al Literaturii Române de la Iaşi pregăteşte Muzeul Holocaustului şi Muzeul Literaturii Evreieşti din România, proiecte aflate în curs de finalizare, iar sâmbătă, a inaugurat o expoziţie menită a fi un preambul al celor două, anunţă News.ro.

Expoziţia „Muzeul de Istorie a Evreilor din Iaşi”, deschisă la Muzeul „Vasile Pogor”, eveniment din programul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere, cuprinde documente de la Arhivele Naţionale Iaşi, fotografii din colecţii personale şi texte ce vorbesc despre masacrarea evreilor din această zonă, despre pogromul din 1899 şi 1941, trenurile groazei, dar şi despre influenţa pe care ei au avut-o asupra culturii.

Citeşte şi: Noaptea Albă a Galeriilor, în peste 150 de spații din 12 orașe

„Acest aşa-numit «Muzeu al Istoriei Evreilor în România» este, de fapt, un grupaj de expoziţii, un fel de preambul la ceea ce face parte din proiectul nostru pe termen ceva mai lung. Am început să primim veşti bune în ultima vreme în sensul acesta. Muzeul Naţional al Literaturii Române se pregăteşte să obţină un nou muzeu - avem promisiunea că într-un an, maxim doi el va putea fi deschis - Muzeul Holocaustului”, a spus sâmbătă Lucian Dan Teodorovici, directorul FILIT şi al Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi.

Un al doilea proiect, care face parte din proiectul de management al lui Teodorovici, este, după cum a anunţat cu titlu de lucru, Muzeul Literaturii Evreieşti din România.

Expoziţia se bazează pe obiecte şi documente originale - acte de stare civilă, drept de rezidenţă, acte ale statului legat de valurile de imigraţie spre SUA.

Invitat la această inaugurare, cercetătorul Andrei Oişteanu a făcut o retrospectivă a istoriei evreilor în Iaşi, o comparaţie între comunitatea evreiască din Moldova şi cele din centrul şi estul Europei.

„Evenimentul fundamental care a produs diferenţa esenţială dintre comunitatea evreilor din România şi de cele din centrul şi estul Europei a fost atitudinea politică - răspunsul politic la dorinţa evreilor de a se emancipa politic şi social, de a primi cetăţenia românească”, a spus el, făcând referire la schimbarea Constituţiei în 1866.

Citeşte şi: The Rolling Stones lansează albumul 'On Air', care cuprinde înregistrări BBC din anii 1960

Atunci, partidele politice, în pofida dorinţei regelui Carol I, au refuzat să acorde dreptul evreilor la cetăţenie.

„Mica şi marea burghezie românească doreau să prospere, iar mica şi marea burghezie evreiască erau competitori care trebuiau ţinuţi departe”.

Articolul 7 al Constituţiei a fost modificat: „Numai străinii de rit creştin pot dobândi calitatea de cetăţean român”. Acesta a fost punctul de plecare pentru tot ce a urmat, iar, în final, România a fost ultima ţară din Europa care a acordat cetăţenie evreilor, a mai explicat Oişteanu.

Şi prin asta, România a ratat un moment de sincronizare cu Europa centrală. „A fost o epocă în care antisemitismul căpăta noi valenţe. Un obscur publicist german a folosit pentru prima dată, în 1881, termenul «antisemitism». A fost o bulversare, dar până la urmă lucrurile s-au stabilizat, iar evreii din Europa centrală au fost asimilaţi. În schimb, la est de România, lucrurile stăteau foarte prost. Între cele două, evreii din ţara noastră erau nevoiţi să găsească forme de supravieţuire”.

Un element care modificat strategia evreilor din România a fost activarea simţului sionist. „Cu vreo 15 ani înainte ca mişcarea sionistă să înceapă, a fost o întâlnire sionistă la Focşani unde a fos decis ca familii de evrei să plece în Palestina. Unii dintre aceşti emigranţi au fost ajutaţi de baronul de Rothschild. Deci, banii veneau din Vest. Este şi o glumă: ce este un evreu sionist? Este un evreu din vestul Europei care plăteşte un evreu din centrul Europei să convingă un evreu din estul Europei să plece în Palestina”.

1941 a fost „anul de groază” pentru evreii din România - pogromul de la Iaşi, trenurile morţii, pogromul de la Odessa şi începerea deportării din zona Bucovina, pe 9 octombrie (ziua în care sunt comemorate victimele Holocaustului din România).

Citeşte şi: Record: 92 de ţări au intrat în competiţia pentru Oscarul dedicat celui mai bun film în limbă străină

„Expoziţia, împărţită pe două etaje, este extraordinară, însă am o problemă cu denumirea de «Pogromul de la Iaşi». Pogrom, în orice dicţionar, face referire la o revoltă a populaţiei civile dintr-o comunitate faţă de evrei, iar autorităţile, într-un târziu, vin să potolească lucrurile. Ceea ce s-a întâmplat la Iaşi a avut o cu totul altă dinamică. Numindu-l pogrom, eu îl numesc masacru, pentru a evita, deturnăm fenomenul. Nu populaţia civilă i-a atacat pe evrei, ci armata, poliţia, jandarmeria şi, în final, lucrătorii CFR prin trenurile groazei. Toate patru reprezintă instituţii ale statului. Aici este grozăvia”.

Evreii au monopolizat, spune Oişteanu, două direcţii importante în cultura română - filologia, lingvistica, istoria literară şi avangarda din artă.

Comunitatea evreilor din România, la nivelul anului 1939, număra 800.000 de persoane, ceea ce o făcea a patra comunitate din lume, după Polonia, URSS şi Statele Unite. Dintre aceştia au rămas câteva mii.