Cercetătorii au dezbătut evoluția monstrului Tully de când creatura a fost descoperită în anii 1950. Monștrii Tully au bântuit oceanele Pământului în urmă cu 300 de milioane de ani și au lăsat în urmă fosile atât de bizare încât cercetătorii nu au căzut de acord nici măcar asupra faptului dacă aceste creaturi ciudate aveau sau nu coloană vertebrală, scrie livescience.com.
Acum, la mai bine de 60 de ani de la descoperirea ciudatei creaturi în 1958, o nouă investigație cu ajutorul laserelor 3D constată că monstrul Tully era probabil o nevertebrată, însă nu toată lumea este convinsă.
Această ciudățenie evolutivă cu aspect extraterestru - găsită doar în paturile fosile din Mazon Creek, în Illinois - avea un corp moale, ochi pe tulpini și un apendice asemănător unor gheare care îi ieșea din față. Cu toate acestea, alte aspecte ale anatomiei sale sunt deschise la interpretare.
Cea mai recentă cercetare, publicată la 16 aprilie în revista Palaeontology, este unul dintre numeroasele studii care încearcă să clasifice creatura.
Cele mai recente studii despre monstrul Tully (Tullimonstrum gregarium) susțin că este fie o rudă vertebrată a ciclostomilor moderni (inclusiv a lampreilor și a peștilor-cârtiță) din grupul chordatelor, fie o nevertebrată necunoscută. Acum, cercetătorii din Japonia cred că au rezolvat cazul, cu ajutorul unui scaner laser 3D.
"Credem că misterul de a fi o nevertebrată sau o vertebrată a fost rezolvat", a declarat într-un comunicat Tomoyuki Mikami, doctorand la Universitatea din Tokyo și cercetător la Muzeul Național de Natură și Știință din Tokyo, primul autor. "Pe baza mai multor linii de dovezi, ipoteza vertebratelor monstrului Tully este nesustenabilă".
Noi informații obținute de către cercetători
Cercetătorii au scanat peste 150 de fosile ale monstrului Tully pentru a crea hărți 3D cu coduri de culoare ale structurilor anatomice ale animalului. De asemenea, ei au radiografiat o proboscisă bine conservată - apendice asemănător cu gheare - pentru a examina dinții creaturii.
Rezultatele au sugerat că caracteristicile folosite anterior pentru a argumenta că monștrii Tully sunt aproape de ciclotomi din punct de vedere taxonomic, inclusiv dinții și pungile branhiale, au fost interpretate greșit. Dinții analizați în noul studiu aveau bazele bombate - spre deosebire de dinții ciclostomilor, care sunt mai subțiri la bază. Autorii au spus că ceea ce părea a fi branhii era de fapt doar o segmentare a corpului.
Cea mai convingătoare dintre toate, susține echipa, este segmentarea găsită pe capul creaturii. "Această caracteristică nu este cunoscută în niciun neam de vertebrate, ceea ce sugerează o afinitate non-vertebrată", a declarat Mikami.
Victoria McCoy, profesor asistent la Universitatea din Wisconsin-Milwaukee, nu este însă convinsă. McCoy a condus un studiu din 2016 care plasează monștrii Tully în apropierea ciclosomelor și un studiu din 2020 care a descoperit că țesuturile monștrilor Tully sunt alcătuite din proteine ca cele ale vertebratelor - și nu din chitină, ca cele ale nevertebratelor.
"Nu mi-a schimbat părerea despre ceea ce era monstrul Tully", a declarat McCoy pentru Live Science. "Dar este o informație nouă, iar asta ne face cu siguranță să avansăm în înțelegerea noastră".
Imagistica 3D
McCoy a fost entuziasmat de aplicarea de către cercetători a imagisticii 3D, dar a avut "mici chichițe tehnice cu unele dintre concluziile lor". Ea a argumentat că ciclostomii sunt foarte diverși în arhiva fosilă și, prin urmare, unele specii ar fi putut avea dinții cu bază proeminentă documentați în studiu. De asemenea, ea a remarcat că anatomia animalelor conservate în Mazon Creek se separă și se schimbă, ceea ce ar putea explica apariția segmentării.
"Morfologia din viața reală se modifică foarte mult în timpul fosilizării", a spus McCoy. "Dacă aveți o mie de specimene, orice trăsătură ar putea fi conservată în sute de moduri diferite".
Decizia de a decide unde aparține monstrul Tully este semnificativă, deoarece specia este atât de neobișnuită încât va extinde diversitatea oricărui grup în care va ajunge, schimbând modul în care ne gândim la acel grup.
Cel mai recent studiu prezintă, de asemenea, un potențial compromis pentru discrepanțele: că monștrii Tully ar putea fi, eventual, cordate nevertebrate, cum ar fi tunicierii sau lanceolele moderne. Deocamdată, însă, locul monstrului Tully în arborele evolutiv rămâne neclar.
Comentează