Un nou studiu reconstituie, cu o precizie fără precedent, seria de evenimente care a precedat sosirea Morții Negre în Europa, dezvăluind legături surprinzătoare între fenomene naturale și transformări economice majore.
Potrivit cercetătorilor citați de ScienceBlog, o erupție vulcanică masivă produsă în jurul anului 1345 ar fi declanșat o cascadă de perturbări climatice și comerciale care, în doar câțiva ani, aveau să pregătească terenul pentru cea mai devastatoare pandemie din istoria continentului.
Răcirea bruscă a Europei, documentată în arbori, gheață și cronici medievale
O echipă internațională de specialiști de la Universitatea din Cambridge și Institutul Leibniz a analizat inelele arborilor din opt regiuni europene, identificând trei veri neobișnuit de reci, începând cu 1345. Rezultatele, publicate în Nature, coincid cu descrieri din cronici medievale ale unor „ceruri întunecate”, „eclipse lunare estompate” și un aer „încărcat de praf”, raportate din Japonia până în peninsulele italiană și iberică.
Analiza calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica confirmă indiciile: ambele arată un vârf accentuat de sulf, caracteristic unei erupții tropicale uriașe, suficient de puternică pentru a altera clima globală.
Recolte distruse și panică alimentară în bazinul mediteranean
Schimbările climatice bruște au avut efecte dramatice asupra agriculturii. Recoltele de grâu s-au prăbușit, producția de struguri a scăzut abrupt, iar prețurile cerealelor au crescut vertiginos. Italia, Franța, Spania, Egiptul și Levantul au fost lovite de foamete, în timp ce orașele-state italiene, dependente de importuri, au intrat într-o criză severă.
În fața penuriei, Veneția și Genova au negociat în 1347 un armistițiu temporar cu mongolii Hoardei de Aur pentru a aduce cereale din zona Mării Azov. Aprovizionarea a ajuns la timp pentru a preveni o catastrofă alimentară — însă corăbiile nu au adus doar grânele salvatoare.
Navele cu provizii, poarta de intrare a epidemiei
Pe vase au călătorit și puricii infectați cu Yersinia pestis, ascunși în praful de cereale. Câteva săptămâni mai târziu, primele cazuri de ciumă erau deja raportate în Veneția.
Orașele dependente de importurile de cereale — Veneția, Genova, Padova — au fost cele mai grav afectate. În schimb, centre mai autosuficiente, precum Milano și Roma, au reușit să limiteze impactul epidemiei.
O lecție istorică pentru prezent
Studiul oferă cea mai solidă legătură identificată până acum între activitatea vulcanică, șocurile climatice, disfuncțiile economice și apariția pandemiilor.
Cercetătorii avertizează că dinamici similare se pot repeta: instabilitatea climatică accentuată, interconectarea globală și bolile zoonotice pot crea, și astăzi, condiții favorabile pentru crize sanitare majore — un avertisment sumbru desprins din istorie, dar cu implicații directe pentru viitor.
Comentează