Motivele pentru care aselenizarea este astăzi mult mai dificilă decât cea din anii '60

Aselenizarea ar putea părea ceva ce ar trebui să fie mai ușor acum, având în vedere progresele tehnologice de la prima aselenizare de acum mai bine de 50 de ani. Cu toate acestea, încercările recente au arătat că este încă o sarcină complexă și dificilă.

Cea mai recentă încercare, denumită Peregrine, s-a soldat cu un eșec, dar nu este singura. Atât China, cât și India au plasat cu succes sonde robotizate pe Lună, însă misiunea rusă Luna 25 a suferit o aterizare forțată anul trecut, la aproape 60 de ani după ce Uniunea Sovietică a realizat prima aterizare ușoară.

Companiile private s-au confruntat, de asemenea, cu dificultăți, sonda israeliană Beresheet prăbușindu-se în 2019 și o sondă japoneză construită de ispace prăbușindu-se anul trecut. Greutatea este o provocare fundamentală în cazul aselenizărilor.

Navele spațiale trebuie să fie ușoare pentru a avea șanse de reușită, lăsând puțin loc pentru marja de eroare. În plus față de constrângerea legată de greutate, aproape fiecare navă spațială este un prototip, făcut la comandă pentru misiunea sa.

Sonde unice

Spre deosebire de sistemele produse în serie, sondele sunt unice, cu modele și sisteme noi care nu au fost testate în detaliu. Odată lansate în spațiu, ele sunt pe cont propriu, fără nicio șansă de reparații. Luna însăși prezintă propriile provocări. Ea are o gravitație mai mică decât Pământul, dar nu are atmosferă.

În comparație cu Marte, unde navele spațiale pot folosi parașutele pentru a ajuta la frânare, aterizările lunare se bazează în principal pe motoare. Sondele mai mici au de obicei un singur motor, care trebuie controlat cu atenție în timpul coborârii. Schimbarea propulsiei în timpul operațiunilor adaugă complexitate misiunii.

De asemenea, este demn de remarcat faptul că, după încheierea programului Apollo, misiunile lunare au devenit mai puțin populare și au primit mai puțină atenție. Această lipsă de dezvoltare și de schimb de cunoștințe a contribuit la dificultatea cu care se confruntă misiunile actuale.

În concluzie, în ciuda aselenizărilor din anii 1960, încercările actuale de a ateriza pe Lună reprezintă încă o provocare. Constrângerile legate de greutate, designul unic al navelor spațiale și absența unei atmosfere de susținere fac din aceasta o sarcină complexă, scrie incredibilia.ro.

Lipsa de dezvoltare și scăderea interesului pentru misiunile lunare au contribuit, de asemenea, la dificultățile cu care se confruntă încercările recente.