În mod natural, guvernarea erodează. Chiar din primele momente ale exercitării puterii, partidele câștigătoare în alegeri încep să piardă din votanți. Deciziile de guvernare nu pot mulțumi pe toată lumea, iar fiecare eșec în a livra ceea ce s-a promis în campania electorală determină o erodare a cotei de încredere.
Ce se va întâmpla cu „nemulțumiții moderați”
Cei dezamăgiți de prestația la guvernare a partidelor pe care le-au votat încep să caute o alternativă în opoziție. Treptat balanța electorală începe să se încline în defavoarea celor aflați la putere și astfel apare rotația la guvernare, care un efect benefic pentru sănătatea oricărui sistem democratic. Partidele sunt obligate să se reformeze și să rămână conectate la interesele alegătorilor.
Distorsiunile apar atunci când partidele erodate într-un ciclu electoral continuă să mențină la putere printr-un sistem conjunctural de alianțe politice, așa cum s-a întâmplat în România, după alegerile de la 1 decembrie 2024. De observat că partidele care compun actuala Coaliție de guvernare au obținut rezultate mai slabe decât în ciclul electoral anterior. Deci perpetuarea lor la guvernare va adânci și mai mult erodarea, în beneficiul partidelor din opoziție și în special AUR care deja a depășit pragul de 40%.
Cei mai mulți dintre alegătorii de azi ai AUR nu votat acest partid anul trecut
Este totuși remarcabil că mai mult jumătate dintre cei care spun azi că ar vota AUR nu au votat acest partid la alegerile de anul trecut. Deci e destul de clar că schimbarea intenției lor de vot nu se datorează nici ofertei electorale, nici liderilor AUR care nu s-au schimbat substanțial față de acum un an.
Prin urmare, în cazul acestor alegători e vorba mai degrabă de un vot negativ împotriva partidelor de la guvernare, decât de un vot pozitiv în favoarea AUR. Asta înseamnă că, cele circa 40 de procente pe care le are AUR în prezent, circa 22 de procente reprezintă un electorat oscilant, puțin atașat de acest partid, iar în cazul apariției unei alternative mai bune la actuala guvernare, AUR ar putea pierde acești alegători la fel de ușor și la fel de repede cum i-a câștigat.
„Nemulțumiții moderați”
Pe de altă parte, conform curbei lui Gauss, cu cât un partid are un discurs mai radical, cu atât alegătorii pe care îi poate accesa sunt mai puțini. Din acest motiv, activismul radical de tip ONG-ist prin care s-a afirmat AUR pe scena politică nu este pe gustul multor alegători care au viziuni mai moderate și mai echilibrate. Probabil, la ultimele alegeri, cei mai mulți dintre acești alegători moderați au votat PSD, PNL sau USR. Însă pe fondul erodării la guvernare, este de așteptat ca o partre dintre acest votanți să se distanțeze de partidele din coaliție.
Asistăm așadar la formarea unui segment de electorat din ce în ce mai mare, reprezentat de „nemulțumiții moderați”, care nu ar mai vota partide de la guvernare, dar care nici nu văd în AUR o alternativă credibilă la actuala guvernare.
Fiind dezgustați de ambele capete ale eșichierul politic, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, cei mai mulți dintre „nemulțumiții moderați” nu s-ar prezenta la urne. Deci în acest moment acești alegători nu ar influența semnificativ situația pe care o vedem în sondajele de opinie. Dar tocmai din acest motiv este foarte dificil să estimăm numărul lor și modul în care ar reacționa pentru că cei mai mulți dintre ei refuză să răspundă la sondajele de opinie.
Disoluția „partidelor pro-europene”
Singurul lucru pe care îl știm cu certitudine despre „nemulțumiții moderați” e că numărul lor este în creștere. Iar unul dintre principalele motive este disoluția partidelor guvernamentale. Din dorința de a se menține la masa puterii și de a avea acces la resursele publice, acestea si-au sacrificat identitatea doctrinară în alianțe împotriva naturii, formate împreună cu adversarii pe care i-au atacat cu ferocitate în timpul campaniei electorale.
În ochii poporului, acest comportament este contradictoriu și duplicitar și lasă impresia că pentru aceste partide scaunele puterii sunt mai importante decât principiile doctrinare și decât interesele celor care le-au votat. Ca atare cota lor de încredere se erodează și mai mult, pe lângă nemulțumirea ce se acumulează din dezaprobarea actului de guvernare.
Cine va ocupa locul liber rămas în opoziție?
În concluzie, cu cât actuala coaliție de guvernare va rezista mai mult, cu atât „nemulțumiții moderați” vor deveni mai numeroși și vor reprezenta o miză electorală din ce în ce mai mare.
Este însă esențial că această masă de votanți nu poate fi accesată nici de partidele din arcul guvernamental, dar nici de către AUR sau de partidele chiar mai radicale din actuala opoziție. Miza crește și mai mult dacă îi adăugăm și pe cei care, din lipsa unei alternative mai credibile s-au îndreptat acum către AUR, dar care s-ar pute reorienta rapid în cazul apariției unei formațiuni mai atractive.
Rămâne de văzut cine va ocupa acest loc lăsat liber de partidele așa-zis „pro-europene”, care au preferat o guvernare bolnăvicioasă în schimbul unei opoziții sănătoase. Acum această „alternativă frecventabilă” nu există. Dar dacă luăm în considerare că la masa politicii scaunele nu rămân libere prea mult timp, întrebare corectă nu e dacă va apărea un nou proiect politic care să se adreseze „nemulțumiților moderați”, ci când se va întâmpla acest lucru.
Comentează