Premium
Într-o analiză din Ziarul Financiar, jurnalistul Cristian Hostiuc oferă o nouă perspectivă în problematica natalității din România și din SUA, pornind de la un articol din The Wall Street Journal care dă vina pe Netflix pentru scăderea natalității din Statele Unite.
Ziarul Financiar:
Acum zece zile, The Wall Street Journal, cel mai important ziar de business din lume, a avut pe prima pagină articolul „Words for killing a romantic mood: Let’s watch Netflix! Is streaming video contributing to the nation’s declining fertility rate?”.
Pornind de la câteva exemple, The Wall Street Journal încearcă să aducă în discuţie efectul Netflixului asupra natalităţii americanilor, care este la cel mai scăzut nivel din istorie.
Acum oamenii au posibilitatea de a vedea episoadele unul după altul şi nu mai trebuie să aştepte o săptămână, cum este la televiziune. În aceste condiţii, este greu să laşi telecomanda din mână şi să faci altceva, mai ales că finalul episoadelor te face să îţi doreşti să vezi imediat ce urmează.
Conform unui sondaj citat de Wall Street Journal, unu din patru americani preferă să vadă următorul episod imediat, decât să aibă momente romantice. Acest procent creşte la 36% în rândul persoanelor tinere cu vârste cuprinse între 18 şi 38 de ani, care spun că preferă să se uite la filme.
Mai mulţi terapeuţi consultaţi de The Wall Street Journal spun că problema scăderii natalităţii în SUA este mult mai mare decât Netflix: noile tehnologii, începând cu telefoanele mobile, Instagram, YouTube, Fortnite sau Facebook, fură atenţia americanilor.
Reed Hastings, celebrul CEO al Netflix, a spus că reţeaua vrea să domine fiecare moment liber al celor 149 de milioane de abonaţi pe care îi are, iar cel mai mare duşman este „somnul”. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Summit-ul informal de la Sibiu a avut puţine ecouri în presa franceză. Motivul acestui relativ dezinteres este că, iniţial, întâlnirea la vârf a celor 27 urma să întoarcă pagina Brexit-ului şi să fixeze foaia de parcurs a UE pentru perioada de după alegerile europene de la sfârşitul lunii. Or lucrurile nu au stat întocmai aşa, lucru care a dat naştere şi la critici din partea comentatorilor.
„Uniunea europeană sau arta rendez-vous-urilor ratate.” O scrie Le Figaro, ziar conservator, încă din deschiderea articolului consacrat summit-ului de la Sibiu. „In micuţul oraş din Transilvania, cei 27 de lideri trebuiau în mod normal să întoarcă pagina Brexit-ului şi să se proiecteze în perioada ce va urma alegerilor europene. Ori, Regatul unit e mai departe în Uniunea europeană şi nimeni nu ştie câtă vreme va mai sta în ciuda datei-limită fixată pentru 31 octombrie. Cât despre alegerile europene, ele nu se arată la fel de clare precum precedentele scrutinuri. Raportul de forţe riscă să fie zdruncinat după 26 mai” avertizează Le Figaro.
Publicaţia de centru-dreapta constată că în aceste condiţii, „reuniunea de joi nu putea să fie decât un antrenament înaintea summit-ului crucial din iunie, acolo unde vor fi luate adevăratele decizii. Totuşi, unii lideri au profitat de Sibiu pentru a pune primele jaloane, mai ales pentru a spune pe cine nu vor în anumite mari funcţii de conducere europene” ne mai spune Figaro.
Colegul de la Le Monde constată şi el că „la Sibiu s-a lansat bătălia pentru posturi în lipsa altor mize importante pe agendă. Discuţia, explozivă, în jurul desemnării viitorilor 4-5 înalţi responsabili europeni – în fruntea Comisiei, la şefia Consiliului sau al politicii externe, şamd. – s-a transformat repede într-o cacofonie” scrie Le Monde. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Chiar a fost frumos, aşa cum sunt îndeobşte toate evenimentele de înalt nivel în care se arăta că liderii sunt aproape de oameni, că planeta aceea pe care trăiesc ar are şi ceva puncte comune cu viaţa muritorului de rând care, fascinat, trebuie neapărat să continue să voteze ca până acum, adică, majoritar, în favoarea proiectului european. Şi, dacă te uiţi la ziua de ieri de la Sibiu, nu există niciun fel de îndoială că, Doamne fereşte şi apără, Europa n-ar fi perfect solidară, unită şi zâmbitor-convinsă că se află pe drumul cel bun, cu lideri înţelepţi, aproape de nevoile oamenilor şi, care se înţeleg de minune între ei, vezi zâmbetele de protocol impecabile şi şarmante din momentul „pozei de familie“.
Totul este perfect în cea mai bună dintre lumi, aşa cum ar fi ironizat Voltaire? Evident că nu, deoarece importanţa excepţională a momentului de ieri este că nu marchează doar finalul unei legislaturi, ci şi, pentru prima oară după decenii, este momentul în care, cel mai probabil, se va schimba echilibrul tradiţional de putere de pe harta politică europeană, caz în care cutremurul care se va produce va fi de asemenea forţă încât ar putea genera schimbări dramatice în structura instituţiilor europene şi va influenţa durabil politicile UE. În acest sens, deloc simbolic, reuniunea de la Sibiu chiar marchează ultima noapte de dragoste europeană şi anunţă pregătirea primei zile de conflict între structurarea tradiţională a familiilor politice europene şi ceea ce vor cere şi vor încerca să impună extrem de vocal noii veniţi, dornici să preia cât mai multe dintre canalele de putere şi, de ce nu, să ocupe cât mai multe dintre gările de pe traseu.
Acesta este momentul decisiv, singurul cu adevărat important şi cu valoare politică activă. Şi, pentru asta, toată lumea este deja retrasă în aliniamentele de luptă, pregătindu-se pentru negocieri care, în unele momente, pentru anume funcţii, ar putea să fie extrem de dure, fiecare dintre tabere demarând pregătirile multiplex obişnuite la Bruxelles adică echipă de negociere politică între grupurile politice aliate, echipă de negociatori cu „grupările-pendul“ esenţiale pentru obţinerea majorităţii, echipa de negociatori „care nu există“, cea cu viitorul grup populist şi anti-european, plus echipa de coordonatori politici care pregăteşte negociere între liderii de grup, eventual între liderii partidelor politice europene dacă se va ajunge la stadiul în care va fi nevoie de o decizie asupra unei linii comune de sprijin sau de blocaj.(Mai multe detalii AICI)
