Premium
O carte – cum s-a spus încă de la prima apariție, uneori ironică, alteori nostalgică, în care autorul adună amintiri dragi, impresii de călătorie, dar și portrete ale unor oameni celebri sau povești „din Epoca de Aur”.
„Este lumea mea lăuntrică, dar este a unui critic literar. Sunt acolo competențe de critic literar, background-ul, reflexele culturale, intelectuale. Nu-i o carte inocentă, din acest punct de vedere, ca și cum aș fi putut să fac tabula rasa din tot ce știam despre literatură și să fac această publicistică confesivă sau reportaj intim cum i-a spus Radu Cosașu, ca și cum n-aș fi citit nimic și ca și cum aș fi năzuit să mă exprim numai pe mine, fiindcă în acest mine, în acest eu, în eul fiecăruia, intră și lecturile lui, intră și filmele pe care le-a văzut, spectacolele de teatru la care a fost, iubirile prin care a trecut sau care continuă, familia, partenerul de viață, copiii, vacanțele, călătoriile, excursiile, sunt foarte importante în constituirea noastră interioară și ne învață foarte mult eșecurile, de aceea e important să ne referim la ele”.
Pentru Daniel Cristea-Enache – scriu editorii -, scrisul este o formă de viață, prilejuindu-i o necontenită imersiune în realitatea imediată, din care captează imagini și tușe esențiale, portrete în filigran creionate cu subtila artă a detaliului psihologic, dar și impresii personale, străbătute de forfota marilor orașe ori, dimpotrivă, de murmurul liniștitor al naturii mereu primitoare. Când vocea criticului literar se retrage în tăcere, privirea scriitorului alunecă spre trecut, rămânând ancorată, câte o clipă, în stanțele copilăriei de altădată, regăsite în amintire precum într-un neprețuit album de familie.
Mai presus de toate, Cinematograful gol este o confesiune despre oamenii din jurul nostru, despre timpul adesea nerăbdător care schimbă cu o neașteptată repeziciune nu doar fizionomiile celor dragi, ci și înfățișarea întregii lumi, despre partea luminoasă a umanității, cu întâmplările ei de zi cu zi. Prin inserțiile ce amintesc de stilul alert al tabletei publicistice, Daniel Cristea-Enache observă în profunzime lumea scriitoricească, dar și psihologia colectivă a societății românești adesea captivate de iluzia spectacolului și a măștii mistificatoare, în locul rosturilor simple, însă atât de firești ale existenței cotidiene.
O carte – cum s-a spus încă de la prima apariție, uneori ironică, alteori nostalgică, în care autorul adună amintiri dragi, impresii de călătorie, dar și portrete ale unor oameni celebri sau povești „din Epoca de Aur”. Între semnalările deosebite de la prima ediție, s-a numărat cea a lui Radu Cosașu: „Nu stiu cât de simpatic îi voi fi autorului dacă voi scrie: nici critic, nici ziarist, el face reportaj. Pe mulți literați încă ii jenează cuvintul, genul. Pe mine – nu. Autorul face reportaj într-un jurnal mai mult sau mai puțin intim. El este reporterul convingerilor sale politice și apolitice, cu copilăria lui, cu tot... El face reportaj intim.
Poate că e un gen nou, poate că nu – oricum, pentru că nici eu nu țin morțiș să iradiez simpatie, nu voi da pe față momentele în care, la lectură, puteam să fiu prins în flagrant delict de entuziasm…”.
Daniel Cristea-Enache – Cinematograful gol. Ediția a doua. Editura Spandugino. 360 pag.
