Premium
„Unii privesc într-un mod, alții – diferit, dar în orice poți excela dacă depui ardoare și seriozitate. Ambiția mea a fost să concep un poem care să-și găsească loc în teaca eternității literare. Am lucrat la el de când aveam 15 ani”.
„Dacă ar fi să mă ghidez după rețeta lui Michelangelo, care îndepărta dintr-o bucată de marmură inutilul, păstrând silueta, câte cuvinte ar trebui să elimin pentru acești 50 de ani de concentrare lirică? Problema este pusă în mod eronat, deoarece marele creator avea la dispoziție, înainte de-a se apuca de lucru, întreaga bucată din care urma să elimine. Memoria este o armă eficientă, dar nu poate opera în avans. Să faci o selecție asupra celor neformulate! Abia pe patul de moarte vei avea piesa de la care vei începe. Mai mult ca sigur, lucrarea la care ai lucrat atât va fi întregită în clipa în care vei fi închis ochii pentru totdeauna și e posibil să cuprindă cuvinte și imagini pe care nu le-ai folosit niciodată. În linii mărunte, din bolovanul reprezentând opul la care lucram, am șlefuit și am eliminat inutilul negativ până am ajuns la dimensiunea unei pietre de râu. Pierdută prin milioane asemenea. Chipul niciodată expus privirii, inima, o părere fermecată”, conform Mediafax.
E un citat din cea mai recentă carte semnată de Liviu Cangeopol cu care editura o promovează pe site-ul ei. Puteau fi alese multe altele din această nouă carte masivă, amestec de eseu, memorii, gânduri despre existență și tot ce ne înconjoară. Firește și despre sine autorului însuși și chiar despre cartea pe care o semnalăm acum.
De pildă: „Dintr-o carte de 600 de pagini te poți mulțumi cu satisfacția lecturii primei pagini și a ultimelor patru. Este cazul”.
Dar semnatarul acestei semnalări vă îndeamnă să nu urmați acest sfat, ci să citiți întregul tom, chiar dacă vă va lua mult timp, chiar dacă vă veți împotmoli la un moment dat sau veți gândi că ați mai citit anumite reflecții și paragrafe chiar în cărțile acestui autor, chiar dacă vă veți opri pe gânduri nefiind uneori de acord cu sentințele sale ori, dimpotrivă, dându-vă seama cât de des veți fi gândit/crezut aidoma, chiar dacă veți avea uneori nedumeriri mari. Pentru că aproape totul merită!
E o carte alcătuită din mulțime de fragmente adunate laolaltă, aparent fără vreo legătură, uneori lirice, alteori dialoguri, despărțite de semne grafice care, recunosc nu știu ce înseamnă. Care se referă uneori chiar la cărțile înseși, ca de pildă:
„Cărțile lumii, cel puțin cele care țin de literatură, nu sunt decât maldăre de înfrumusețate minciuni, utile doar în perpetuarea iluziei generale și a haosului din care ne hrănim”.
În sfârșit, nu poți să nu remarci la acest scriitor bucuria de a scrie, oricare ar fi subiectul.
Liviu Cangeopol – Lumea din fereastră. Editura Integral, seria de autor Liviu Cangeopol. 597 pg.
