Pedeapsa capitală are o istorie îndelungată, fiind o caracteristică a primelor coduri legislative ale umanității. În Codul lui Hammurabi, o colecție juridică din jurul anului 1750 î.Hr., se consemnează aplicarea pedepsei cu moartea pentru diverse infracțiuni.
Aceasta era rezervată pentru fapte grave, precum omorul unei persoane libere, vătămarea unei categorii superioare, violul sau sacrilegiul. Intenția de a proteja religia și proprietățile se reflecta în asprimea măsurilor, iar metodele de execuție variau în funcție de statutul social și de natura infracțiunii.
Arderea pe rug și înecul erau metode utilizate pentru anumite delicte, în timp ce spânzurarea și decapitarea erau aplicate altor categorii de fapte. Această practică a fost adoptată și adaptată de civilizațiile ulterioare.
Practici care au făcut istorie
În Egiptul antic, profanarea templelor și trădarea împotriva faraonului se pedepseau sever, iar în Grecia antică, legile draconiene stipulau moartea chiar și pentru fapte minore.
Roma antică folosea metode precum aruncarea trădătorilor de pe Stânca Tarpeiană, iar incendiatorii grânarelor erau condamnați să ardă în propriile incendii, scri incredibilia.ro.
În perioada medievală, regimurile europene, sub influența Bisericii, exacerbau aceste practici prin execuții publice, iar reticența juraților de a condamna uneori a condus la reformarea legilor, diminuând numărul de infracțiuni pasibile de moarte.
În coloniile americane, execuțiile erau parte integrantă a sistemului juridic, reflectând în parte moștenirea legislativă europeană. Primele execuții documentate arată o aplicare sumară a pedepsei capitale pentru spionaj și vrăjitorie, cazuri infame fiind vânătorile de vrăjitoare din Salem.
Sistemele juridice au utilizat argumente diverse pentru a justifica moartea, de la protecția socială la retribuție.
În perioada contemporană, deși circa 120 de state au eliminat din legislație pedeapsa capitală, ea rămâne încă în vigoare în țări precum Japonia, unde execuțiile se desfășoară în secret. China și Iran, alături de statele americane, mențin această practică pentru infracțiuni grave.
În ciuda opoziției crescânde pe baza încălcării drepturilor omului și a eficienței discutabile în prevenirea infracțiunilor, peste 50 de națiuni continuă să adopte pedeapsa cu moartea.
Dezbaterile rămân aprinse privind legitimitatea acestui tip de justiție, întrebarea centrală fiind dacă statul are autoritatea de a lua o viață în numele dreptății.
Comentează