Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Oamenii de ştiinţă au reuşit să cartografieze întreaga planetă Uranus în spectrul infraroşu al luminii pentru prima oară

DC News
uranus

O echipă internaţională de oameni de ştiinţă, coordonată de la Universitatea din Leicester, Marea Britanie, a reuşit să cartografieze întreaga planetă Uranus în spectrul infraroşu al luminii pentru prima oară, descoperind noi detalii despre misterioasele aurore şi bizarul câmp magnetic al acestei planete gigantice îngheţate, transmite marţi Space.com.

Cercetătorii au folosit telescopul în infraroşu IRTF (Infrared Telescope Facility), aparţinând NASA şi aflat în Hawaii pentru a observa gigantica planetă îngheţată care orbitează Soarele la o distanţă de 19 ori mai mare decât Pământul.

La fel ca şi pe Pământ, aurorele de pe Uranus sunt declanşate de interacţiunea dintre vântul solar - fluxul de particule ionizate provenite din Soare - şi câmpul magnetic al planetei. Aurorele polare de pe Uranus se comportă însă foarte diferit faţă de cele terestre.

Spre exemplu, axa în jurul căreia se roteşte Uranus este aproape perpendiculară faţă de Soare. Acest lucru înseamnă că practic această planetă se "rostogoleşte" în jurul Soarelui pe o parte, cu polii îndreptaţi aproape direct către stea pentru aproximativ un sfert dintr-un an uranian - care este echivalent cu 84 de ani tereştri.

În plus, polii magnetici ai lui Uranus nu sunt aliniaţi celor geografici, aşa cum se întâmplă în cazul Pământului ori al lui Jupiter sau Saturn, ci sunt înclinaţi într-un unghi de 60 de grade faţă de polii geografici. Prin urmare, aurorele de pe Uranus nu se formează în zona polilor planetei şi apar la diferite latitudini.

"Aurora boreală (pe Uranus) se extinde practic din emisfera nordică spre ecuatorul planetei şi chiar depăşeşte această linie, ajungând până în emisfera sudică", după cum a precizat Emma Thomas, astronom la Universitatea din Leicester, care a coordonat aceste observaţii. "Dacă vrei să cartografiezi aurora, nu trebuie să priveşti doar spre polii planetei ci să urmăreşti întreaga sa suprafaţă", a adăugat ea.

Pentru a putea cartografia întreaga suprafaţă a lui Uranus, cercetătorii şi-au împărţit observaţiile în trei ferestre de câte 8 ore, de-a lungul a trei zile, ţinând cont şi de faptul că Uranus are nevoie de 17 ore pentru a încheia o rotaţie în jurul propriei axe. Odată ce datele au fost compilate a rezultat cea mai detaliată hartă în infraroşu a acestei planete îndepărtate.

Anterior, suprafaţa lui Uranus a fost cartografiată doar în partea ultravioletă a spectrului. Misiunea Voyager 2, lansată de NASA, a trecut prin apropierea lui Uranus în 1986, obţinând primele şi deocamdată singurele imagini "de aproape" cu misterioasa planetă şi mediului din jurul ei. În 2011, telescopul spaţial Hubble a detectat în premieră existenţa aurorelor în atmosfera lui Uranus, aurore ce acoperă suprafeţe mai mari decât întregul Pământ, potrivit Agerpres.ro.

Oamenii de ştiinţă ştiu însă foarte puţine lucruri despre aceste aurore şi forţele care le determină existenţa, a notat Emma Thomas. "Încă nu înţelegem complet magnetosfera lui Uranus şi interacţiunea ei cu vântul solar. Prin cartografierea aurorelor putem avea o mai bună înţelegere a interacţiunii dintre vântul solar şi magnetosferă şi de aici putem să ne facem o idee mai bună despre modul în care se orientează liniile de câmp magnetic", a adăugat ea.

Conform unui studiu publicat în 2017, câmpul magnetic al lui Uranus se comportă în mod bizar, liniile de câmp magnetic rupându-se şi reconectându-se în mod frecvent, de-a lungul unei singure zile. Studierea variaţiilor acestor aurore în timpul unei singure zile ar putea să deschidă noi perspective asupra mecanismelor aflate în spatele acestui comportament neregulat al câmpului magnetic, conform lui Thomas.

Aceste aurore nu variază însă doar după momentul zilei ci şi de anotimp, în funcţie de care parte a planetei este luminată de Soare şi care este cufundată în întuneric. Însă, cum un an pe Uranus are durata a 84 de ani tereştri, oamenii de ştiinţă nu pot decât să acumuleze încet datele necesare pentru a explica modificările legate de anotimpuri.

"Deocamdată dispunem doar de datele cumulate într-un singur sezon pe Uranus. Toate datele pe care le putem colecta acum şi în următorii 20 şi 40 de ani vor fi extrem de importante pentru a înţelege cu mai multă precizie mecanismele aurorelor de pe Uranus", a adăugat ea.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.