Premium
Oamenii de ştiinţă studiază modul în care un declin al abilităţilor olfactive poate semnala afecţiuni precum maladia Alzheimer.
Simţurile noastre se pot înrăutăţi ca urmare a bolilor şi a bătrâneţii. Dar, în timp ce afectarea auzului sau a vederii este rapid evidentă, un declin al simţului olfactiv se poate instala fără manifestări vizibile, trecând luni sau chiar ani înainte de a deveni evident.
Acum, oamenii de ştiinţă spun că simţul olfactiv şi legătura acestuia cu memoria ar putea fi folosite pentru a ajuta la combaterea demenţei.
”Deşi poate avea şi alte cauze, pierderea simţului olfactiv poate fi un semn timpuriu al demenţei”, a declarat dr. Leah Mursaleen, şefa de cercetare la Alzheimer’s Research UK, adăugând că este un potenţial indicator al deteriorării regiunii olfactive a creierului – adică partea din creier responsabilă cu mirosul.
Acest lucru i-a determinat pe cercetători să examineze dacă pierderea mirosului ar putea fi folosită pentru a diagnostica afecţiuni precum Alzheimer cu mult înainte de apariţia unor simptome precum pierderea memoriei – o abordare care, potrivit experţilor, ar putea permite pacienţilor să aibă acces la medicamente la începutul evoluţiei bolii, atunci când acestea acţionează cel mai bine pentru a încetini declinul cognitiv.
Dar, la fel cum cercetările au sugerat că utilizarea aparatelor auditive ar putea reduce riscul de a dezvolta demenţă, se pune întrebarea dacă nu cumva îmbunătăţirea simţului olfactiv ar putea avea acelaşi efect.
Ar putea un declin al simţului olfactiv fi un factor de risc pentru declinul cognitiv, nu doar un simptom?
”Olfacţia este intim implicată în multe procese cerebrale, în special în procesarea emoţională a stimulilor”, a declarat profesorul Thomas Hummel, de la Technische Universität Dresden.
Într-adevăr, mirosurile, amintirile şi emoţiile sunt adesea strâns legate, cercetările relevând faptul că amintirile declanşate de mirosuri au tendinţa de a fi înrădăcinate în copilăria noastră.
”În cazul în care funcţia olfactivă eşuează, stimulii îşi pierd din relevanţă, ceea ce poate afecta funcţiile cognitive generale”, explică prof. Hummel.
Neuronii implicaţi în sistemul olfactiv sunt, de asemenea, implicaţi şi în alte sisteme din creier.
Unele zone ale creierului joacă un rol cheie în procesele cognitive şi olfactive. Prin urmare, dacă simţul olfactiv devine disfuncţional, ar putea fi afectată şi procesarea cognitivă.
O serie de studii au constatat că expunerea la anumite mirosuri poate stimula sau împiedica cogniţia, în timp ce studiile echipei au sugerat că antrenamentul olfactiv la persoanele în vârstă poate îmbunătăţi funcţia verbală şi starea de bine subiectivă a acestora.
Şi mai pertinent, un mic studiu publicat anul trecut, realizat de cercetători din Coreea, a arătat că antrenamentul olfactiv intensiv a dus la îmbunătăţiri ale depresiei, atenţiei, memoriei şi funcţiilor lingvistice la 34 de pacienţi cu demenţă, comparativ cu 31 de participanţi cu demenţă care nu au recuperat un astfel de antrenament.
”Am văzut deja câteva studii timpurii care sugerează că ‘antrenarea’ simţului nostru olfactiv, prin expunerea repetată la substanţe puternic mirositoare, ar putea avea beneficii în îmbunătăţirea performanţelor cognitive în anumite sarcini”, a declarat dr. Mursaleen.
Cu toate acestea, sunt necesare mult mai multe cercetări pentru a înţelege dacă lucruri precum antrenamentul olfactiv ar putea ajuta la prevenirea sau la încetinirea apariţiei şi progresiei tulburărilor cognitive uşoare şi a demenţei, spune cercetătoarea.
Printre alte probleme, antrenamentul olfactiv intensiv necesită timp şi efort.
În încercarea de a rezolva această problemă, dr. Michael Leon, profesor emerit la Universitatea Irvine, din California, şi echipa sa au creat un dispozitiv numit Memory Air care emite 40 de mirosuri diferite de două ori pe noapte, în timp ce oamenii dorm.
Speranţa este că expunerea oamenilor la mai multe mirosuri, chiar şi atunci când dorm, ar putea să le întărească abilităţile olfactive.
Echipa este pe cale să înceapă un studiu de amploare cu acest dispozitivl în rândul adulţilor în vârstă fără demenţă, bazându-se pe un studiu mai mic care a sugerat că abordarea ar putea îmbunătăţi performanţa memoriei la astfel de participanţi.
”Vom începe apoi un studiu de amploare cu pacienţi cu Alzheimer folosind acest dispozitiv”, a declarat Leon.
Într-un alt studiu de mică amploare, dr. Alex Bahar-Fuchs, neuropsiholog clinician la Universitatea Deakin din Australia, analizează dacă antrenarea adulţilor în vârstă, sănătoşi din punct de vedere cognitiv, pentru a distinge mirosurile cu ajutorul unui joc de memorie de ghicire a mirosurilor poate contribui la îmbunătăţirea unor aspecte mai largi ale memoriei şi cogniţiei, în comparaţie cu utilizarea unui joc similar bazat pe potrivirea imaginilor.
Abordarea merge dincolo de expunerea pasivă la mirosuri, stabilind sarcini cognitive pentru participanţi.
”Credem că proprietăţile neuroplastice ale centrelor olfactive din creier ar putea face mai probabil ca performanţa îmbunătăţită în memoria olfactivă să se generalizeze, sau să se transfere, la funcţiile de memorie în sens mai larg”, explică dr. Alex Bahar-Fuchs.
Între timp, profesorul Victoria Tischler, de la Universitatea Surrey, din Marea Britanie, lucrează pentru a afla mai multe despre modul în care funcţia noastră olfactivă se schimbă pe măsură ce îmbătrânim în mod normal.
Ca parte a activităţii sale, echipa speră să producă kituri de antrenament olfactiv potrivite pentru persoanele în vârstă sănătoase, pentru cele cu tulburări cognitive uşoare şi pentru cele care trăiesc cu demenţă în centre de îngrijire.
”Aş sfătui populaţia să aibă grijă de simţul olfactiv, la fel cum are grijă de alte aspecte ale sănătăţii senzoriale”, cum ar fi vederea, spune cercetătoarea.
