Premium
Dioxidul de carbon detectat pe una dintre lunile planetei Jupiter, Europa, provine dintr-un ocean aflat sub un strat gros de gheaţă, potrivit datelor transmise de telescopul spaţial James Webb, care sporesc speranţele potrivit cărora această apă ascunsă ar putea susţine viaţa, informează AFP.
Oamenii de ştiinţă sunt convinşi că un vast ocean de apă sărată se află la mai multe zeci de kilometri sub suprafaţa îngheţată a satelitului Europa, fapt care face din această lună un candidat ideal pentru a găzdui o viaţă extraterestră în Sistemul Solar.
Pentru a lămuri acest aspect, două echipe americane de oameni de ştiinţă au utilizat datele transmise de telescopul spaţial James Webb, obţinute cu ajutorul instrumentului său de observare în spectrul infraroşu. Cercetătorii au putut astfel să cartografieze suprafaţa lunii Europa, potrivit concluziilor formulate în două studii ce au fost publicate joi în revista Science.
Cea mai mare cantitate de CO2 a fost găsită într-o zonă cu diametrul de 1.800 de kilometri, denumită Tara Regio. Acea zonă este acoperită de un "teren haotic", constituit din creste şi fisuri, potrivit unuia dintre cele două studii.
Nu se ştie exact ce a creat acest teren accidentat, dar este posibil ca apa relativ caldă din oceanul acoperit să urce spre crustă şi să topească gheaţa de la suprafaţă, care îngheaţă apoi din nou de-a lungul timpului şi formează noi denivelări.
Sare de masă
Primul studiu a folosit informaţiile obţinute de telescopul James Webb pentru a determina dacă CO2-ul ar putea proveni din alte surse, de exemplu dintr-un meteorit.
Concluzia a fost următoarea: carbonul "provine într-adevăr din interior, probabil din oceanul intern al lunii Europa", a explicat Samantha Trumbo, profesoară de planetologie la Universitatea Cornell din Statele Unite şi principala autoare a studiului.
În zona Taga Regio, oamenii de ştiinţă au detectat, de asemenea, un echivalent al sării de masă, ceea ce face din acest loc un spaţiu mai tânăr decât restul câmpiilor albe de pe luna lui Jupiter. Acest element chimic ar putea, la rândul său, să fi provenit din ocean.
"De acum, avem CO2 şi sare: începem să ştim puţin mai multe lucruri despre chimia internă" a satelitului Europa, a subliniat Samantha Trumbo.
Pornind de la aceleaşi date transmise de telescopul James Webb, al doilea studiu a ajuns şi el la concluzia conform căreia "carbonul provine din interiorul lunii Europa".
Europa, una dintre cele trei luni acoperite de gheaţă ale planetei Jupiter, este ţinta a două misiuni spaţiale majore, care vor trebui să determine dacă misteriosul ei ocean este propice pentru apariţia vieţii.
"Misiuni viitoare"
Sonda Juice a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) a fost lansată deja în luna aprilie, iar o sondă produsă de NASA, Europa Clipper, urmează să fie lansată în octombrie 2024.
Ele vor avea nevoie de opt ani pentru a ajunge lângă Jupiter, gigantul Sistemului Solar, şi lunile sale principale (Io, Europa, Ganymede şi Callisto), descoperite de Galileo Galilei în 1610.
Olivier Witasse, coordonatorul ştiinţific al proiectului Juice în cadrul ESA, consideră "extrem de interesante" analizele realizate cu ajutorul telescopului James Webb. "Ele ne permit să ştim mai multe lucruri despre acel ocean, localizat adânc sub gheaţă şi, deci, mai degrabă inaccesibil în contextul actual al explorării spaţiale", a declarat el pentru AFP.
"Este unul dintre cele mai fascinante locuri ale Sistemului Solar prin prisma căutării vieţii în altă parte decât pe Terra", a adăugat acelaşi cercetător.
Atunci când sonda Juice va efectua două survolări ale satelitului Europa în 2032, ea va colecta "o nouă tranşă de informaţii noi", a anticipat el. Sonda Juice va zbura apoi pentru a inspecta şi Ganymede, o lună care deţine la rândul ei un ocean acoperit de gheaţă şi pe care carbonul a fost deja detectat.
Misiunile Juice şi Europa Clipper nu vor putea să găsească însă în mod direct o viaţă extraterestră, ci doar să identifice acele condiţii propice apariţiei acesteia. "Lăsăm această provocare pentru misiunile viitoare", a adăugat Olivier Witasse. Într-un mediu atât de extrem, nu ar putea fi vorba decât despre forme de viaţă primitive, precum bacteriile.
