Premium
contributors.ro:
Asistăm la un adevărat măcel al elitei politice și de afaceri din ultimele decenii. Sigur, asta se întâmplă deja de cel puțin doi ani. Ofensiva justiției n-a ocolit pe nimeni: foști premieri, miniștri și foști miniștri, magistrați, patroni de presă, oameni de afaceri influenți, parlamentari, primari, președinți de consilii județene. Unii sunt în arest, alții sunt cercetați în libertate, alții ispășesc deja pedepsele în penitenciar... Efectele imediate ale acestei cruciade, chiar dacă ne facem uneori că nu le vedem, sunt cumva inevitabile: administrația publică e blocată, economia stagnează, politicienii sunt preocupați mai mult de supraviețuirea individuală și mai puțin de reforme. Guvernarea e pusă pe avarii (cu atât mai mult cu cât este amenințată din opoziție). Nimeni nu mai semnează nimic, oamenii de afaceri nu mai investesc, lobby-ul a intrat în adormire. Și asta se vede la nivelul simțului comun în expresia : ”nu mai sunt bani”. Da, nu mai sunt bani, pentru că un întreg sistem care făcea banii să circule a fost scurt-circuitat de justiție. Nici contextul regional și internațional nu ne dă motive de prea mare optimism. Unele țări europene realizează că stau cu teroriștii în casă, populismul e în creștere, fie împotriva imigranților, fie împotriva austerității, iar Federația Rusă amenință să tulbure serios apele în la granițele de est ale Uniunii Europene. Chiar dacă am vrea ca toate lucrurile astea să nu ne afecteze, suntem prinși aproape fără scăpare în horă...Așadar, pericole în interior, pericole în afară. Șoc și groază în lumea politică și de afaceri, birocrația paralizată, economia inertă, provocări și la granița de est și la granița de vest, dar cu origine comună. Ar trebui să se oprească procurorii și serviciile de informații (aflate și ele sub tirul politicienilor) din cruciada anti-corupție? Ar trebui salvată elita politică, atât cât a mai rămas din ea, în aceste momente tensionate din regiune? Avem nevoie de un respiro pentru a reporni economia și administrația? Avem nevoie de o strângere a rândurilor în fața amenințărilor externe? Deși pare tentant să facem toate astea, cred că nu e bine să ne precipităm... Acum însă avem un context nou. Oamenii politici sunt prinși între ciocan și nicovală. Au două variante. Să facă front comun și să oprească ofensiva procurorilor sau să se elibereze din chingile unui carusel care îi trimite direct la închisoare. Prima variantă va fi greu de realizat. Faptul că Rusia e la granițele României face ca atenția pe care aliații noștri o acordă consolidării statului de drept la București să fie maximă. Dacă ne simțim mai siguri în NATO, atunci va trebui să ne comportăm ca un membru NATO. A doua variantă cere un minim consens și, deci, voință politică pentru schimbare. Sigur, există și a treia variantă, cea în care ne găsim acum: nu facem nimic, elita e decapitată de la o zi la alta, economia și administrația rămân blocate, iar Putin pândește la granițe un moment bun să ne ia sub aripa lui protectoare.
Hotnews:
Efectul scandalului Elena Udrea - SRI incepe sa se stinga. Fosta doamna atot-puternica a ramas singura in arena, parasita de toti cei care o sustineau sau ii cintau in struna. Ramine de vazut cit o vor ajuta Dorin si Alin Cocos, singurii martori ai faptelor denuntate la DNA. Efectul scandalului provocat de Udrea se stinge atit de repede din doua motive: 1. ea insasi are un interes major in denigrarea SRI si DNA; 2. totul se bazeaza pe o temelie subreda - implicarea nedovedita a serviciilor in pozele de la Paris. Dar scandalul Udrea e ultimul dintr-un sir lung de sase controverse majore care au avut in centru serviciile in ultima jumatate de an: 1. scandalul Ponta - ofiter acoperit SIE (ingropat prin actiunea comuna SIE - Guvern) 2. scandalul Turcescu - autodeclarat ofiter acoperit in presa (ingropat prin intrarea in campania electorala) 3. scandalul Melescanu candidat la prezidentiale cu sprijinul unei asociatii pro-ruse (ingropat prin infringerea categorica in alegeri) 4. scandalul Maior - premierul lui Ponta (ingropat de victoria lui Klaus Iohannis) 5. scandalul acuzatiilor la adresa CCR (ingropat prin demisia lui George Maior) 6. scandalul Udrea... Discutia trebuie sa treaca la un alt nivel acum: din scandaluri de acest tip se naste nevoia de noi proceduri sau de imbunatatire a lor. Explicatia e simpla: fie legiuitorul nu a prevazut aceste situatii (memoria institutionala nu e mai mare de 25 de ani in multe cazuri), fie institutiile nu respecta procedurile existente si ele trebuie intarite.
RFI:
Procesul de privatizare a Poştei Române intră pe linie dreaptă. Ministerul pentru Societatea Informaţională a acceptat oferta preliminară depusă de operatorul belgian de servicii poştale Bpost pentru achiziţionarea pachetului de 51% din acţiunile deţinute la Compania Naţională Poşta Română... Este însă bine ca statul să renunţe la un operator naţional de interes strategic tocmai acum când acesta a reintrat pe profit ? Opiniile sunt împărţite...Sindicaliştii spun că nu văd cu ochi buni privatizarea, nu de alta dar niciuna dintre privatizările postdecembriste nu a adus nimic bun. E drept că disponibilizări vor fi oricum, şi dacă rămâne la stat care nu ştie să gestioneze afacerea, şi dacă trece la privat, admite secretarul general al Sindicatului Lucrătorilor Poştali din România, Ionel Oţelea. „Într-o economie de piaţă lucrurile ar trebui să le regleze piaţa indiferent cine controlează compania...Dacă lucrurile la un moment dat sunt dificile poate exista o restructurare şi o reorganizare indiferent de cine e patron, că e statul sau privat. Sigur că a fost acuzat managementul de stat dar se vede că şi un management de stat poate să producă profit. Deci administrată corect, ea poate să producă profit. Deocamdată avem îndoieli în privinţa privatizării”, a spus liderul sindical.Să nu ne îmbătăm cu apă rece, spune de cealaltă parte expertul în domeniul privatizării Valentin Ionescu...Profitul din 2014 a fost mai mult conjunctural iar Poşta Română, mai devreme sau mai târziu, va trebui să treacă printr-un proces de regândire pentru a face faţă concurenţei acerbe, că vorbim de cea reprezentată de internet sau de cea reprezentată de dezvoltarea pieţei serviciilor de curierat rapid. Cu structura ei greoaie, cu mii de angajaţi, mii de oficii cu costuri de menţinere ridicate, cu datorii şi contracte dezavantajoase, Poşta Română pare acum ţinută în viaţă artificial şi nu se ştie pentru cât timp. Valentin Ionescu spune că singura soluţie realistă rămâne aşadar privatizarea.
