Atac la independența justiției, în primele zile de mandat
Vicepremierul Oana Gheorghiu și-a început mandatul cu o declarație care a stârnit indignare în sistemul judiciar și în rândul societății care încă mai înțelege sensul real al statului de drept.
Într-un interviu la Digi 24, Gheorghiu a afirmat că pensiile de serviciu ale magistraților ar fi „un fel de Caritas” și că „banii aceia se iau de la gura unui copil care se culcă flămând”. Mai mult, vicepremierul a declarat că România „nu își mai permite să aibă pensionari speciali”, susținând că privilegiile unora înseamnă „găuri” pentru ceilalți.
Chiar dacă ulterior a ținut să precizeze că este „o părere pur personală”, mesajul transmis de un înalt demnitar al statului român este unul cu efecte grave. Într-un context social tensionat, un asemenea discurs nu doar că subminează credibilitatea justiției, ci alimentează resentimentele și pune bazele unei noi forme de populism anti-instituțional.
În fața acestui atac, reacția nu a întârziat să apară din partea sistemului judiciar. Judecătorul Alin Ene, membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, a transmis un mesaj ferm pe pagina sa de Facebook, denunțând ceea ce el numește o „escaladare a discursului anti-justiție” din partea reprezentanților puterii.
„Independența justiției nu e un lux plătit din gura copiilor flămânzi”
„Vicepremierul Oana Gheorghiu a ales să își înceapă mandatul printr-un atac public la adresa independenței justiției, luând ca țintă statul de drept și escaladând discursul anti-justiție al colegilor din coaliția de guvernare”, a scris Alin Ene. Magistratul consideră că astfel de afirmații sunt „absolut iresponsabile și inacceptabile într-o democrație”, mai ales când induc ideea că drepturile magistraților sunt „privilegii luate de la gura cuiva”.
Judecătorul amintește că „independența justiției nu este un concept abstract și nici un lux ‘plătit din gura copiilor flămânzi’. Ea este fundamentul statului de drept, temelia pe care fiecare cetățean – indiferent că este copil, părinte, salariat sau pensionar – își poate proteja drepturile în fața oricărei puteri: politice, economice ori sociale”.
În același text, Ene subliniază că „regimul juridic al pensiei de serviciu a magistraților nu este un privilegiu, ci o garanție constituțională, instituită tocmai pentru a proteja judecătorul de orice formă de presiune politică, inclusiv post-carieră”. Cuvintele sale vin în contextul în care puterea politică a reluat în ultimele luni tema „pensiilor speciale” ca instrument de capital electoral, fără a face distincția între categoriile beneficiare și rolul constituțional al unora dintre ele.
O retorică de divizare socială
Tonul ferm al judecătorului Alin Ene continuă și în analiza efectelor acestui tip de discurs. „A construi o asemenea opoziție artificială nu este doar manipulare ieftină – este o metodă de antagonizare socială, o invitație la resentiment colectiv, o incitare la ură de clasă în formă pură, nedemnă de funcția de vicepremier”, a scris acesta.
Ene avertizează că a califica o instituție constituțională drept „Caritas” echivalează cu „a pune sub semnul îndoielii legitimitatea însăși a funcționării statului de drept”. În opinia sa, mesajele care minimalizează statutul judecătorului nu fac decât să decredibilizeze justiția în fața societății.
„Este o retorică de divizare socială, folosită istoric pentru a identifica ‘dușmani interni’ și a canaliza resentimente publice. Nu este limbajul unui demnitar într-un stat european modern”, a mai scris judecătorul. Într-o perioadă în care încrederea publică în instituțiile statului este deja fragilă, asemenea declarații pot distruge și ultimele repere de echilibru democratic.
„Să nu repetăm istoria, schimbând doar ambalajul”
Alin Ene nu s-a oprit doar la critică, ci a formulat și o paralelă dureroasă cu perioada comunistă, amintind că „retorica ‘elitelor parazitare’ ne-a dus deja într-un regim totalitar – Ceaușescu a folosit-o ca instrument de control. Să nu repetăm istoria, schimbând doar ambalajul!”.
Judecătorul subliniază că este „inacceptabilă opoziția artificială între magistrați și copilul flămând sau spitalul fără medicamente”, arătând că toate cheltuielile publice pot fi puse sub același tip de acuză populistă: „Cei 1,2 milioane de lei cheltuiți de Senat pe eșarfe și butoni cu pietre semiprețioase, sutele de milioane de lei încasate anual ca subvenții de partidele politice sau miliardul de euro presupus plătit pentru doze excedentare de vaccin anti-Covid – toate acestea unde au lăsat o gaură? Câte spitale se puteau construi și câți copii ar fi putut fi hrăniți?”.
În finalul mesajului său, Ene atrage atenția că „în statul de drept, Guvernul nu denigrează justiția. O respectă și o protejează”. Este o concluzie amară, dar necesară, într-un moment în care discursul politic pare să fi uitat tocmai principiile pe care se sprijină democrația.
O „părere personală” cu efecte instituționale
Apărarea vicepremierului – că ar fi vorba despre o simplă „părere personală” – nu poate fi acceptată într-un stat serios. Așa cum notează Alin Ene, „vicepremierul României nu vorbește doar în nume personal. Când deții o funcție publică, fiecare cuvânt este purtător de consecințe și trebuie să dai dovadă de măsură, responsabilitate și respect pentru principiile statului de drept”.
Justiția nu are nevoie de discursuri emoționale, ci de protecție față de presiunile politice. Iar societatea nu are nevoie de noi vinovați inventați pentru eșecurile guvernanților. În loc să arunce anatema asupra unei puteri constituționale, vicepremierul ar trebui să înțeleagă că respectul pentru independența magistraților este singura garanție că niciun cetățean nu va fi, vreodată, la discreția „opiniilor personale” ale unui demnitar.
Comentează