"Noul caz Anastasiu" pare să afecteze mare parte a ecosistemului tinerilor frumoși și liberi. Dacă pe fostul vicepremier nu s-au înghesuit prea mulți să îl apere în scandalul "șpăgii de supraviețuire", deși avusese o respectabilă profesie de medic, a fost un autentic antreprenor încă din anii '90, iar documentul cu principiile și etapizarea reformelor, pe care îl propusese, era unul eminamente științific, "progresiștii" cu ițari maronii, trotinete, lanterne și ochi bulbucați în afara orbitelor fac un zid de netrecut în apărarea eroinei care "dăruiește viață".
Las deoparte semiblasfemia titulaturii ONG-ului, transformate în lozincă #rezist, precum și cretinismul sinistru al termenului "vicepremiera", utilizat de "petenții" online săriți să apere pe cineva cu potențial de a deveni "penal", conform propriei lor retorici. Doar la școlile ajutătoare, probabil sub pedagogia lui Ilie Bolojan, putea deprinde "grupul de la girafă" acest aberant cuvânt inventat, absent chiar și din "Manualul soroșistului începător" sau din "Cartea de buzunar a marxist-leninistului debutant".
Totuși, sunt și câteva lucruri foarte serioase în subiectul acestui scandal, pornit de la numirea distinsei ca adjunct "apolitic" al premierului. Deși năzdrăvanul de la Cotroceni ne-a spus că declarația - generalizantă, stigmatizantă și nedreaptă la adresa magistraților - este o "opinie politică" a doamnei Gheorghiu, știm cu toții că eticheta favorită a conservelor interne și externe este de "oengiști", "actori ai mediului civic", "reprezentanți ai societății civile" etc. Așadar, duduia nu prea poate emite opinii politice, că nu a fost aleasă de nimeni, nici ca independent, nici pe vreo listă de partid.
Apoi că micuțul Chaplin e foarte versatil și lipsit de onestitate, așa cum îi stă bine unui bun matematician, reiese clar din acțiunile lui din ultimele luni. Suma de minciuni, răzgândiri, fracturi logice și ipocrizii e mai mare decât sincopele din exprimarea celebrului "protestatar" cu poreclă de dictator executat la Târgoviște, în fapt doar un huligan sincopat năimit după nevoi, de "forțele binelui".
Însă chiar dacă anatemizarea Justiției e un demers odios pentru democrație, chiar dacă urmașul cuplului Băsescu-Iohannis arată dibăcie în păcălirea naivilor, chiar dacă zeițele binefacerii s-au încăierat de la principii, duduia plecată "la studii" criticând intrarea în guvern a partenerei de combinații, o problemă importantă a scandalului, atât pentru donatorii campaniei, cât și pentru organele abilitate, sunt banii.
Pentru că, după cum se vorbește - iar fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu a explicat recent într-o emisiune a lui Robert Turcescu - un spital similar, construit de la zero și dotat de un privat, ar fi costat nici jumătate din suma cheltuită de asociația nicușoristă. Dincolo de asta, dacă sume oarecare, colectate din sursele proprii ale oamenilor, ar fi fost singura finanțare, atunci nimeni nu ar trebui să pună intrebări. Fiecare face ce vrea cu banii lui. Însă când donațiile vin și din redirecționarea impozitelor datorate Statului (pe venit la persoane fizice) sau sponsorizări (de la firme), discuția depășește dimensiunea morală.
Iar ironia este și mai mare, dacă ne gândim la imperativele austerității și economiilor bugetare, impuse de guvernul din care doamna Gheorghiu face parte. Ar fi ciudat ca domnul Bolojan să constate că din sumele care au ocolit trezoreria, spre a susține cauze nobile, o bună parte ar fi fost oneroase ori supradimensionate.
Voci malițioase, dar bine informate, susțin că tocmai acesta ar fi și scopul scandalului, să îngroape definitiv, împreună cu asociația, și subiectul milioanelor de euro strânse de la binevoitori și cheltuite de către prestigioasa organizație "civilă". Insă dincolo de agitația politică, cert rămâne un singur lucru: organizațiile NON-GUVERNAMENTALE devin, pe zi ce trece, GUVERNAMENTALE, la propriu, nu doar la figurat, și culmea: pe banii din taxele și impozitele noastre. Totuși, să admitem: ni s-a spus în primăvară că "NU VA FI UȘOR". Doar că noi ne-am încântat la mirajul blugilor și bananelor.
Comentează