Premium
Am ajuns cu toții, din păcate, să ne obișnuim cu incapacitatea instituțonală și birocratică a coaliției intitulate CDR 2.0
Citind recent "Jurnal de București" - volumul de memorii al unui mare prieten al României, Ambasadorul SUA din perioada 1993-1997, Alfred Moses - am avut o senzație de tip deja-vu.
Lăsând deoparte datoria pe care o avem față de Statele Unite pentru parcursul nostru euro-atlantic, în absența căruia am fi avut mari șanse pentru un destin de tip Ucraina sau Belarus, am rememorat prin această carte incompetența CDR, improvizația totală a acelei guvernări, habarnismul ajuns politică de Stat.
Au trecut aproape 25 de ani, iar istoria se repetă.
Presa vuiește că PNRR - șansa modernizării României la capitole esențiale - a fost respins la Bruxelles.
Ultima evoluție relevantă a României în relația cu UE, a fost președinția rotativă, în care guvernul condus de Viorica Dăncilă (!!!) a performat incontestabil.
Astăzi, în pofida garanțiilor, promisiunilor și angajamentelor președintelui Iohannis și ale premierului Cîțu, ROMÂNIA A EȘUAT în ceea ce trebuia să fie platforma unei relansări istorice.
Din cei 80 de miliarde anunțați de președintele Iohannis, se pare că rămăseseră doar 30, din care jumătate împrumuturi. Însă chiar și așa, era o speranță pentru educație, digitalizare, infrastructură, mediu de business. Însă totul s-a năruit.
Deși au promis la Bruxelles - fără să le-o ceară cineva - că renunță la investițiile în irigații (oare de ce?), că taie ori îngheață pensii și salarii, responsabilii de la Victoria nu au fost în stare, măcar, să producă un document acceptabil.
Prin urmare, după sfidarea societății, după secretomania privind conținutul PNRR, după jignirea partidelor parlamentare de opoziție, s-a consemnat dezastrul.
Conform zicalei românești cu prostia și fudulia.
Îar în tot acest context, s-au remarcat cei doi cascadori ai râsului (deși poporul plânge): vicepremierul Barna și ministrul Ghinea.
Asemenea combinație de crasă inadecvare, de vizibilă incompetență, de ridicol triumfalism și de nefondată aroganță rar ne-a fost dat să vedem.
Acești indivizi ni se confesau deunăzi asupra sacrificiului făcut de ei pentru popor, cât și cum s-a muncit, ce sacrificii uriașe s-au făcut, cum ar trebui plebea să le fie recunoscătoare celor doi cârmaci într-ale fondurilor.
Rezultatul îl cunoaștem deja. E trist, păgubos și chiar devastator.
CDR 2.0 ne-a făcut din nou de râs. Pe noi toți, românii.
un comentariu de Bogdan Jelea, analist
