Pădurile sunt considerate plămânii planetei – absorb dioxidul de carbon din atmosferă și eliberează oxigen înapoi în ea. Cu toate acestea, timp de decenii, aceste ecosisteme esențiale s-au micșorat într-un ritm alarmant, fiind înlocuite cu terenuri agricole, orașe sau goluri defrișate, potrivit earth.com.
Pe fondul îngrijorărilor tot mai mari legate de schimbările climatice, tot mai multe inițiative de plantare de arbori și promisiuni de milioane de puieți au apărut în încercarea de a reface acoperirea vegetală a planetei. Dar dacă natura însăși deține deja cea mai puternică soluție?
Un nou studiu publicat în revista Nature sugerează exact acest lucru. Cercetătorii au descoperit că până la 530 de milioane de acri de teren tropical defrișat – o suprafață mai mare decât Mexicul – ar putea să se refacă în mod natural dacă ar fi lăsată pur și simplu în pace.
Această regenerare naturală ar putea absorbi 23,4 gigatone de carbon în decursul a 30 de ani, sprijinind semnificativ eforturile globale de combatere a schimbărilor climatice.
Pe lângă carbon, regenerarea ar putea contribui la refacerea biodiversității, îmbunătățirea calității apei și stabilizarea climei locale.
Regenerarea naturală a pădurilor
„Plantarea de arbori în peisaje degradate poate fi costisitoare. Prin folosirea tehnicilor de regenerare naturală, țările își pot atinge obiectivele de restaurare într-un mod mai eficient din punct de vedere al costurilor”, a declarat Brooke Williams de la Universitatea Tehnologică Queensland și Institutul pentru Schimb de Capacitate în Luarea Deciziilor de Mediu.
„Modelul nostru poate indica unde pot fi obținute aceste economii în mod optim”, a adăugat ea.
Studiul identifică cinci țări care dețin mai mult de jumătate din acest potențial de regenerare: Brazilia, Indonezia, China, Mexic și Columbia. Aceste națiuni, bogate în peisaje tropicale, se află acum în avangarda unei refaceri naturale tăcute.
Condițiile ecologice din aceste regiuni – inclusiv soluri bogate în carbon organic și apropierea de păduri intacte – le fac ideale pentru regenerarea la scară largă.
Monitorizarea refacerii pădurilor din spațiu
Acest efort global este rezultatul a zeci de ani de cercetare ecologică și observații prin satelit. Matthew Fagan, expert în sisteme de mediu la Universitatea din Maryland, a contribuit la dezvoltarea setului de date critic folosit în studiu.
„Am folosit imagini din satelit pentru a identifica milioane de mici zone în care acoperirea forestieră a crescut în timp”, a spus Fagan. „Am exclus apoi zonele plantate de oameni cu ajutorul inteligenței artificiale și ne-am concentrat doar pe regenerarea naturală.”
Cercetarea a urmărit schimbările din acoperirea arboricolă între 2000 și 2012 și a verificat dacă acele păduri au supraviețuit până în 2015. Rezultatul este un set global de date care arată unde natura a început să-și recapete terenul, în liniște.
Folosind aceste date, echipa a construit un model predictiv capabil să cartografieze potențialul de regenerare la o rezoluție de doar 30 de metri – un nivel de detaliu care le permite decidenților locali să vadă oportunități la scară națională și comunitară.
Mai ieftin decât plantarea de arbori
Plantarea arborilor domină adesea politicile de mediu, dar nu este întotdeauna cea mai eficientă cale. Studiul compară costurile reîmpăduririi active cu cele ale regenerării naturale și descoperă o diferență semnificativă.
Regenerarea naturală a pădurilor poate costa doar 5 dolari pe acru, în timp ce eforturile de plantare pot depăși 10.000 de dolari pentru aceeași suprafață. În plus, pădurile regenerate natural găzduiesc, de regulă, o biodiversitate mai mare și sunt mai stabile în timp decât cele rezultate din campanii de plantare.
Această abordare nu înseamnă a nu face nimic – ci presupune crearea condițiilor favorabile pentru refacere. Regenerarea naturală asistată poate include înlăturarea speciilor invazive, îngrădirea zonelor pentru a preveni pășunatul sau prevenirea incendiilor.
Acțiunile mici pot accelera procesul de regenerare, permițând în același timp naturii să conducă procesul prin dispersia semințelor și succesiunea ecologică.
Studiul arată că potențialul de regenerare este cel mai ridicat în zone aflate la mai puțin de 300 de metri de păduri existente, unde semințele și polenizatorii sunt din abundență.
Solul – cheia regenerării
Carbonul organic din sol s-a dovedit a fi un predictor puternic al succesului regenerării. Zonele bogate în materie organică susțin vegetația mai rezilientă, în timp ce solurile degradate încetinesc refacerea.
„Acești factori par să explice foarte bine tiparele de regenerare pe care le vedem la nivel global”, a spus Fagan.
Apropierea de păduri intacte contează, de asemenea, deoarece copacii din apropiere oferă un flux constant de semințe, susținând diversitatea genetică și formarea unor comunități vegetale complexe.
La scară planetară, dacă cele 530 de milioane de acri ar fi lăsate să se regenereze, ar putea sechestra până la 30 de gigatone de carbon, dacă este inclusă și biomasa subterană.
Aceasta ar reprezenta o creștere de aproximativ 14% a capacității globale de captare a carbonului comparativ cu ceea ce reușesc pădurile tropicale în prezent.
Vocea locală, păduri durabile
Deși concluziile studiului sunt globale, autorii subliniază că implementarea trebuie să fie locală.
„Scopul și speranța noastră este ca aceste date să fie folosite democratic de către comunități, organizații și autorități – de la nivel de județ până la nivel național – pentru a decide unde ar trebui să aibă loc restaurarea”, a spus Fagan.
„Oamenii care trăiesc acolo trebuie să fie cei care decid ce se întâmplă – unde și cum are loc restaurarea depinde foarte mult de condițiile locale.”
Harta digitală obținută în urma cercetării le permite decidenților să identifice zone prioritare pentru regenerare, ajutând la integrarea obiectivelor ecologice în planurile economice.
Aceasta nu este doar o unealtă pentru ecologiști, ci și un posibil plan pentru dezvoltare rurală, programe de credite de carbon și gestionarea resurselor de apă.
Protejarea regenerării forestiere
Totuși, studiul avertizează că multe dintre zonele cu potențial ridicat de regenerare se confruntă cu amenințări imediate. Pădurile aflate în curs de refacere pot fi pierdute din nou din cauza agriculturii, dezvoltării urbane sau incendiilor.
Cercetătorii recomandă sprijinirea comunităților locale prin stimulente financiare, cum ar fi plăți pentru servicii ecosistemice sau scheme de credite de carbon verificate.
Cu toate acestea, autorii subliniază că actualele piețe de carbon rareori iau în calcul pădurile care se regenerează natural, ceea ce limitează sprijinul financiar pentru astfel de eforturi.
Guvernanța locală puternică, conștientizarea publică și reformele de politici sunt esențiale pentru protejarea acestor ecosisteme tinere. Fără protecție pe termen lung, promisiunea regenerării naturale se poate risipi la fel de repede cum a apărut.
Planul naturii pentru refacerea echilibrului
Dacă măcar o parte din acest potențial ar fi realizat, s-ar putea compensa până la 27% din emisiile globale de carbon provenite din terenurile defrișate.
Beneficiile merg mult dincolo de echilibrul climatic. Pădurile regenerate îmbunătățesc calitatea apei, stabilizează solul și refac habitatele pentru nenumărate specii.
Pentru comunitățile din apropiere, ele aduc înapoi resursele naturale, reduc eroziunea și stabilizează regimul precipitațiilor în regiuni afectate de secetă.
„Modelul nostru poate ghida acțiunile acolo unde economiile și impactul pozitiv pot fi maximizate”, a adăugat Williams.
Cuvintele ei reflectă o realitate profundă: cel mai valoros aliat al omenirii în refacerea echilibrului planetei ar putea să nu fie tehnologia sau plantațiile uriașe, ci chiar natura însăși.
Comentează