Premium
Fostul premier Victor Ponta încearcă să găsească un candidat de centru-stânga care să „canibalizeze” voturile PSD la prezidențiale și să lase acasă candidatul puternicei formațiuni social-democrate.
Victor Ponta a spus că ar putea intra în această categorie Călin Popescu Tăriceanu (ALDE), Gabriela Firea (PSD), Corina Crețu (comisar european), Ecaterina Andronescu (PSD).
În viziunea fostului premier, candidatul de centru-stânga trebuie să aibă o imagine pro-europeană.
Ponta se inspiră din victoria dramatică a lui Sorin Oprescu într-una din cele mai spectaculoase alegeri postdecembriste: cursa din 2008 pentru Primăria Generală a Capitalei.
La vremea respectivă, toți actorii intrau cu un handicap în alegeri: PNL era cotat slab în sondaje, PDL venea după un mandat controversat al lui Adriean Videanu, iar PSD înfrunta un electorat ostil stângii FSN-iste încă din anii '90.
Liberalii au mers cu Ludovic Orban, PDL - cu Vasile Blaga.
Social-democrații l-au ales inițial pe Marian Vanghelie candidat la Primăria Capitalei. Vanghelie era nu doar primar la Sectorul 5 și lider PSD București, dar se afla într-o relație excelentă cu președintele PSD Mircea Geoană. Deși Vanghelie nu era pe primul loc în sondajele interne, au contat enorm influența acestuia și capacitatea lui să finanțeze cursa electorală. În urma jocurilor interne, PSD și-a schimbat candidatul și a ales să meargă în cele din urmă cu Cristian Diaconescu.
Sorin Oprescu nu doar că își dorea să candideze dar era și pe primul loc în sondajele PSD. După ce liderii partidului i-au spus că PSD București niciodată nu o să fie de acord cu candidatura sa la Primăria Generală, Oprescu a demisionat din partid și a început să strângă semnături să candideze independent.
Toată operațiunea a reprezentat o adevărată bombă politică dar și mediatică, de-a dreptul dramatică pe alocuri.
Zile în șir, în aprilie 2008, subiectul preferat de discuție în București a fost dacă Oprescu va reuși să-și înregistreze candidatura. Deși pornise la drum cu multe dezavantaje importante - nu avea în spate organizarea și rețelele unui partid, nu avea un program politic pus la punct, nu avea finanțarea necesară susținerii unei campanii de promovare la TV - Oprescu a devenit rapid vedeta alegerilor și a transformat rapid toate aceste dezavantaje în arme „mortale” pentru adversarii săi.
Oprescu a pozat în victima „sistemului ticăloșit” și a reușit să-i convingă pe bucureșteni că s-a rupt definitiv de PSD după scandalul demisiei zgomotoase. Doar acest lucru singur, separarea de PSD, l-a dublat atunci pe Oprescu în sondaje. Mai mult, lipsa unui partid l-a făcut frecventabil pentru toți nemulțumiții și nehotărâții din București.
„Eu nu am stăpân”, spunea Oprescu, „singurii mei stăpâni sunt bucureștenii”.
Aparițiile la TV și le încheia cu rugămintea: „Dragi bucurești, ieșiți la vot, dați-mi o zi din viața dumneavoastră și eu o să vă dau patru ani din viața mea”.
În turul II au intrat Oprescu și Blaga.
PDL-iștii l-au demonizat pe Oprescu spunând că dacă îl votezi pe Oprescu, atunci îl votezi pe Iliescu, în timp ce Oprescu a speculat cu fiecare ocazie nemulțumirea generalizată a alegătorilor față de toate partidele.
Cu alte cuvinte, s-au înfruntat anticomunismul și votul de blam la adresa clasei politice.
PNL, PSD și PRM s-au aliniat în spatele lui Oprescu, unii fățiș, alții discret, iar independentul Sorin Oprescu a câștigat cu 56,55% alegerile pentru funcția de Primar General al Capitalei.
