Premium
Impozitarea marilor averi e una din legile promise de PSD în contextul unei posibile intrări la guvernare. Subiectul a incins România, fiind bine știut faptul că românul are placerea nebună de a vedea că și capra vecinului e săracă sau măcar că o duce cât de cât rău. E drept, suntem o țară de lumea a treia, cu salarii mici, cu oameni cu gândire ingustă și frustrată, iar rolul de apaudaci ai sacrificării pe rug a bogaților ne prinde de minune, așa că promisiunea unei astfel de legi a bucurat populația.
Ar fi rea o asemenea lege? Nu, chiar deloc! Doar că ea nu e o prioritate. România are o patură de oameni bogați, cu afaceri oficiale, care produc bani și care plătesc taxe uriașe statului român! Aceștia sunt însă relativ puțini, iar iluzia românului de rând care speră în creșteri de venituri prin impozitarea bogaților denotă o gândire puerile, sau mai rău, lipsa rațiunii. Adevărații bogați ai României sunt micii bogați. Îi știm cu toții. Sunt românii săraci pe acte, dar care au neveste extrem de bogate, soacre, mătuși. etc! Da, fără vreo aluzie la Adrian Năstase, România bogaților neimpozitați e România mătușii Tamara. Căci e bine știu faptul că pentru a scăpa de controale de legalitate, cei mai mulți români care fentează statul își trec bunurile pe rude și le împart strategic în așa fel încât să nu bată la ochi! Culmea este că acești români sunt mereu scăpați din vedere de ANAF.
România promite, dar nu face nimic, în afară de gargară și praf în ochi. Dacă ar fi existat consens, toate partidele ar fi votat un lucru simplu: poți face dovada, prin venituri, a bunurilor materiale pe care le deții? NU, OK, rămâi fără ele! Simplu și la subiect. O altă soluție practică dar ocolită de partide e reducerea taxării muncii. Vrei bani mai mulți la stat? Perfect! Ia biciul de pe oamenii care muncesc și plătesc taxe. Redu impozitele pentru a crește veniturile! Doar că, e limpede pentru orice om cu creier funcțional, faptul că nimeni nu vrea nicio schimbare. Promisiunile de mai bine rămân la stadiul de vorbe, iar biciul pe averi se pune, cel mult, acolo unde un bogat a deranjat politic!
