Premium
Ziarul Financiar:
Percepţia generală este că abuzul în serviciu, traficul de influenţă, darea/luarea de mită, corupţia în general, nu implică firmele private între ele sau pe cei care lucrează la firmele private. Nici nu prea este definit în lege. Echivalentul de la stat în sectorul privat este gestiunea frauduloasă, aşa spun avocaţii.
Dacă cel care lucrează la administrativ într-o companie privată cumpără consumabile de la o altă firmă privată şi primeşte un „comision“, pe acte sau în mână, pentru acest lucru, unde se încadrează? La promoţie? La marketing? La contract de consultanţă?
Dacă cel care este responsabil de maşini într-o companie privată cumpără o flotă de la o altă companie privată, iar cei care au semnat contractul au primit un comision pentru acest lucru, unde se încadrează? La promoţie? La marketing? La contract de consultanţă?
Dacă cel care este responsabil de HR cumpără servicii medicale sau de resurse umane de la o companie privată şi primeşte un comision pentru acest lucru, unde se încadrează?
Dacă şeful administrativ sau de HR sau directorul financiar, sau directorul general, sau al cui e contractul, lucrează cu o anumită firmă de catering care îi plăteşte un comision, unde se încadrează acest lucru?
Dacă şefii firmei, CEO, CFO, COO, directorul administrativ, directorul de real-estate de la o companie privată îşi mută birourile dintr-o clădire în alta, iar pentru acest lucru împart un comision dat de broker sau de proprietarul clădirii unde se mută, unde se încadrează?
Dacă şeful de la IT cumpără servicii de IT, soft, hard, cloud de la o anumită firmă privată, iar pentru acest lucru primeşte un comision pentru că acceptă un preţ mai mare în detrimentul firmei unde lucrează, unde se încadrează?
Dacă şefii din bănci dau credite companiilor private ştiind că garanţiile sunt supraevaluate, iar o parte din împrumuturi nu vor fi date înapoi, unde se încadrează acest lucru? Plătesc găurile acţionarii de la banca-mamă, că au de unde şi, oricum, acţionarii ăia sunt mulţi şi nu au nicio forţă.
Gândiţi-vă că o treime din împrumuturile acordate de băncile din România au ajuns neperformante din perioada de boom. Câte dintre ele au ajuns în situaţia asta pentru că a venit criza, că a crescut cursul euro sau al francului, sau dobânzile (evenimente care pot fi considerate independente), şi câte din credite au fost date pentru a se împărţi banii după aia? Şi asta în bănci private. Câte "telefoane" s-au dat sau se dau pentru a se include credite rezonabile în grupul creditelor neperformante, care trebuie vândute pentru a se recupera dupa aceea la o fracţiune din valoarea care trebuia returnată?
Astfel de exemple - începând de la achiziţie de hârtie igienică, benzină, maşini, catering, IT, hârtie de copiator, servicii juridice, până la credite acordate - pot continua şi fiecare dintre voi a auzit despre aceste lucruri.
Au fost directori de multinaţionale pentru care venirea în România a fost afacerea vieţii lor, nu prin modul cum au condus afacerile, ci prin ce au obţinut personal.
În culisele multinaţionalelor se vorbeşte despre acest lucru, iar sumele nu sunt deloc mici.
În cazul în care aceste afaceri sunt descoperite de auditul de la centru, nu prea am auzit ca cei responsabili să fie aruncaţi în groapa mass-media sau opinie publice, ci dimpotrivă, sunt cazuri în care directorii şi cei care au semnat şi au luat comisioanele pleacă cu pachete salariale consistente ca să-şi ţină gura şi să nu arate cu degetul şi spre centru, unde cotizau şi ei într-o formă sau alta, chiar dacă relaţia nu implica bani.
În sectorul de stat, la fel ca şi în sectorul privat, cuvântul de ordine este pe cine cunoşti, care este relaţia de networking, cui poţi să-i vinzi bunuri şi servicii. Pentru acest lucru se plăteşte. Poate la stat comisioanele sunt mai mari, pentru că bugetul statului poate să înghită oricât, dar şi în sectorul privat se dau comisioane în relaţii private pentru a se obţine contracte. Iar aceste comisioane îmbracă toate formele, nu numai bani.
Microsoft nu a avut nicio problemă „de conştiinţă“ când a văzut că contractul lui cu celebrul Florică ajungea să fie decontat în bugetul de stat al României la un preţ mult mai mare faţă de cât îl vindea el. Dar Microsoft nu avea contract direct cu statul, aşa că era „clean“.
Romania Libera:
"Este clar că scopul operațiunii de stradă nu a fost 'abrogarea' OUG-ului. Se urmărește, așa cum am arătat zilele trecute, 'abrogarea' guvernului și, apoi, 'abrogarea' alegerilor din 11 decembrie. Dacă protestele vor continua în această direcție, unii reprezentanți ai PSD îmi spuneau că, deși nu au fost de acord cu un contra-miting pentru a apăra ordonanța, ar fi de acord însă cu un miting de sprijin pentru guvernul PSD și împotriva președintelui Iohannis", a scris Năstase pe blogul personal.
În opinia sa OUG este doar un pretext și chiar inutilă și din cauză "că se duc tot mai puțini la serviciu iar acolo, oricum, nu mai vor să 'abuzeze' de muncă, protestând sub formă de grevă de zel".
"OUG-ul (era să scriu UGG-ul) a reprezentat un pretext. Pentru unii, să protesteze în numele democrației. Alții au fost supărați că guvernul lucrează ore suplimentare, noaptea. Unii și-au adus copiii să protesteze și ei. Nu fiți răutăcioși, nu a fost vorba de scuturi umane, ci de copii care au citit OUG-ul și au simțit nevoia s-o protesteze. Un copil, spre exemplu, spunea că el vrea să salveze, unit, România. Alții, multinaționali, și-au adus în piață papagalii, nemultumiți că afacerile lor vor fi impozitate în România. Studenții din Cluj vin cu trenul să protesteze la București, nemulțumiți, probabil, de faptul că guvernul actual a decis ca ei să nu plătească de la 1 februarie transportul cu trenul și că a decis să dubleze indemnizațiile pentru studenți. Unii au dorit să realizeze un fel de carnaval, cu măști și cu tobe. Alții au învățat de la ultrași să folosească vuvuzele și să protesteze țopăind. Micii comercianți și-au făcut reclamă, oferind cazare gratuită și sendviciuri pe stradă", a detaliat Năstase.
National:
Pe parte economica, guvernul continua sa se miste bine si chiar pregateste o noua lovitura, care va fi o adevarata gura de oxigen, in special pentru micii intreprinzatori autohtoni. Este vorba despre darea cat mai repede, cel mai probabil chiar luna aceasta, a unei amnistii fiscale , proiectiile de pana acum aratand ca limita maxima a acesteia va fi suma de 200.000 lei noi.
Mai mult chiar, dupa cum sustin sursele noastre, din primele date de la ANAF reiese ca numarul beneficiarilor acestei amnistii care, sa nu uitam, vine dupa „marea prigoana” fiscala din ultimii doi ani si jumatate va fi de cateva zeci de mii de intreprinderi mici si mijlocii sau de mici afaceri de familie. Adica intreprinzatori care, dupa ce au fost calcati de „raidurile” aberante ale inspectorilor antifrauda, s-au trezit impovarati de taxe pe care nu mai ar fi avut nicio sansa sa le achite vreodata, mai ales in lipsa oricarei posibilitati de negociere sau de sprijin financiar bancar. Deci, cei care au rezistat si nu au tras inca obloanele ar putea sa-si „reseteze” acum afacerile. Numai ca, desi „bomba” nu a explodat inca public, se pare ca multinationalele si reprezentantii unor colosi comerciali internationali s-au plans deja „neamtului” de la Cotroceni si fac presiuni majore, temandu-se ca astfel vor reinvia „buticarii” de la parterul blocurilor, afectand cifra de afaceri a hypermarket-urilor care deja detineau monopolul pe piata romaneasca.
Oxigen pentru patronii romani
Dupa cum „National” a dezvaluit in exclusivitate, una dintre prioritatile actualului guvern era acordarea amnistiei fiscale.
Iar dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, zilele acestea ar fi fost finalizata calcularea proiectiilor fiscale pentru stabilirea sumei de care vor fi iertati cei care deruleaza activitati comerciale sau de productie si care au datorii la stat. Iar cel mai probabil, pragul maxim prevazut in iminentele schimbari legislative va fi de 200.000 lei noi. Este vorba despre un prag in care se incadreaza mai mult micii intreprinzatori romani, de la cei care detin magazine de cartier si pana la cei care au diverse ateliere sau mici unitati de productie si care, dupa ce s-au trezit cu conturile blocate de catre inspectorii Antifrauda, nu au mai avut nicio sansa sa-si achite darile, asa ca au ramas cu acestea in urma. Si, desi multi au castigat deja in instanta procesele intentate Antifraudei, statul roman nu le-a intins pana acum nicio mana de ajutor sa scape de taxele cumulate in timpul in care si-au cautat dreptatea si pe care nu le-au avut cum plati. Pentru ca batjocura fata de patronii romani a fost atat de mare incat acestia, desi au facut cereri in acest sens, nu li s-a permis nici macar sa verse catre ANAF taxele cuvenite din conturile blocate tot de ANAF! Deci, pentru capitalul autohton, amnistia fiscala, desi nu ajuta pe toata lumea, este vazuta drept o gura de oxigen cel putin pentru intreprinzatoriii mici si mijlocii.
Adevarul:
Opozantul rus Vladimir Kara-Murza, în vârstă de numai 35 de ani, s-a îmbolnăvit din nou subit, starea sa de sănătate dând naştere unor noi speculaţii privind cauzele bolii.
Kara-Murza a ajuns la spital joi dimineaţă, după ce i s-a făcut rău în tren, în timp ce se întorcea la Moscova de la Tver, unde fusese la lansarea unui documentar despre fostul lider al opoziţiei ruse, Boris Nemţov, ucis în februarie 2015 la doi paşi de Kremlin.
A fost internat în secţia de terapie intensivă a unui spital din Moscova, iar acum este menţinut în viaţă cu ajutorul aparatelor. Medicii şi apropiaţii săi spun că organele sale cedează.
Deşi nu se ştie ce anume a dus la această înrăutăţire bruscă a stării de sănătate, Kara-Murza trece acum, se pare, prin ce i s-a mai întâmplat în 2015. „Situaţia clinică, potrivit medicilor săi, este la fel ca şi ultima dată“, a spus pentru Radio Europa Liberă/Radio Libertatea soţia sa, Evghenia.
În mai 2015, după un leşin brusc, starea de sănătate a lui Vladimir Kara-Murza s-a deteriorat inexplicabil. Plămânii, ficatul, rinichii şi inima aproape că au încetat să-i funcţioneze. După analize amănunţite, medicii au găsit în sângele său urme de metale grele. În acelaşi an, el a cerut Comitetului rus de Investigaţii să deschidă o anchetă pentru a determina dacă a fost sau nu victima unei otrăviri. Răspunsul este încă aşteptat.
