DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Opinie: PENTRU LIMBA MATERNĂ SE LUPTĂ ŞI CHIAR SE MOARE. ÎN NOI NU SE ÎMPUŞCĂ, DAR STĂM CU ŞTREANGUL LA GÂT

pana limba romana
Avem şi noi eroi, avem mucenici în trecutul tragic al Bucovinei, care au luptat pe viaţă şi pe moarte pentru limba română. Îi comemorăm, ne amintim de ei când pornim spre valea plângerii de la Lunca, la Fântâna Albă şi alte locuri jertfelnice. Cât de drept, însă, a fost cel ce-a spus că istoria ne învaţă că nu învăţăm nimic din istorie. Exemplu edificator ne poate fi Ziua internaţională a limbii materne, sărbătorită în memoria tinerilor din Bangladesh care, la 21 februarie 1952, au protestat în stradă, la Dhaka (în prezent capitala Bangladeshului), cerând recunoaşterea dreptului la limba lor, bengali, şi au fost ucişi de poliţie. În memoria lor, numiţi mucenici ai limbii materne, mai întâi, în Bangladesh, odată cu cucerirea independenţei în 1971, apoi şi în întreaga lume, data de 21 februarie a fost declarată de UNESCO (anul 1999) Ziua internaţională a limbii materne. E un incident rar în istorie, când s-a tras în oameni numai pentru că cereau ca limba lor maternă să fie recunoscută limbă naţională alături de cea oficială. Evocând curajul luptătorilor pentru limba maternă, vedem că puţine învăţăminte s-au luat de la tragicul eveniment din secolul trecut.
Nu suntem puşi la zid în sensul concret al cuvântului, nu se trage cu gloanţe în noi, dar pistolul ni l-au pus la tâmplă încă înainte de 2017, când a fost adoptată legea discriminatorie a învăţământului. Puterea ucraineană nu vrea să înveţe din evenimentele tragice ale istoriei, nici să ţină cont de sfaturile, pe alocuri recomandările insistente, ale prietenilor supraveghetori din Occident. Cei de la Kiev se fac că ne iau în consideraţie dezideratele spirituale, noi ne facem că luptăm pentru a fi luaţi în seamă şi mergem satisfăcuţi mai departe. Suntem mulţi luptători. Printre liderii societăţilor naţionale sau, pur şi simplu, buni români care vrem un loc sub soare în nordul Bucovinei, nu există cineva să nu-şi fi declarat drept obiectiv prioritar lupta pentru păstrarea şi perpetuarea limbii române. Însă în pofida „luptei” şi demersurilor înaintate pe la diverse instanţe de stat, aria limbii române în ţinutul nostru s-a redus deja la bucătărie. Degrabă nici acolo nu-şi va găsi locul, căci nu puţini intelectuali români „cu renume”, luaţi în seamă, primiţi la mese festive, onoraţi şi lăudaţi în Patria istorică au vorbit (vorbesc) chiar şi la bucătărie cu odraslele lor în limba stăpânirii. În perioada sovietică – în rusă, acum, probabil, au trecut la ucraineană. Mâine, dacă năvălesc turcii ori chinezii, în ce limbă vor vorbi? Se mai înaintează demersuri, scrisori, avertizări la diverse instanţe de stat din Ucraina, lucru necesar, însă ineficient, căci cei ajunşi astăzi la putere nu-şi pierd timpul cu lectura demersurilor noastre. Numai modesta şi unica  pichetare în faţa Administraţiei Regionale de Stat, ce a avut loc în toamna anului 2017 a fost benefică, nu că ar fi schimbat ceva, dar măcar a demonstrat că suntem o forţă când ne strângem într-o unică voinţă.
Ne-am convins că dezideratele unei minorităţi, fie chiar destul de numeroase, cum sunt românii din Ucraina, nu se iau în seamă. Ne-am mai convins că puterea din Ucraina îşi vede de interesele sale şi nu-i pasă de principiile democraţiei europene, mai ales în situaţia când nici nu prea este constrânsă să le respecte. Experienţa amară a unor etnii arată că limbile scoase din învăţământ sunt sortite pieirii. Savanţii au dovedit că, renunţând la limba maternă, omul îşi pierde 80% din propria identitate. La momentul de faţă, în Ucraina se numără 130 de minorităţi care vorbesc 79 de limbi. Româna încă nu face parte din cele câteva aflate pe calea dispariţiei, însă dacă nu vom opri procesul asimilării şi deznaţionalizării noastre, vom fi martorii acestei tragedii. Şi nu doar martori, ci ne vom face (deja ne-am făcut) vinovaţi în mare măsură.
Amintim că guvernul a decis prelungirea, până în 2023, a perioadei de trecere la predarea în şcoli exclusiv în limba ucraineană, însă deja se încalcă şi această promisiune. În programele şcolare orele de limba şi literatura română suferă o continuă reducere, iar predarea celorlalte discipline se face în principal în ucraineană, nemaiaşteptându-se trecerea lentă şi puţin dureroasă până în 2023. (Maria Toacă)
de Maria Andries

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.