Premium
În România este o tentativă de lovitură de stat în desfășurare. Naivii sunt doar o masă de manevră, purtătorii de grade regizează cu spor. Nu vă lăsați manipulați!
#
DNA legiferează la noi. E bine în republica bananieră fără banane!
#
Să te pretinzi intelectual și să pledezi isteric, alături de instituțiile de forță, pentru încătușarea oamenilor, pentru pușcării, e precum doctorul care ar administra otravă suferinzilor, spunând că e medicament. Un nonsens, o stridență revoltătoare, dacă nu o renegare a condiției, în cazul în care ea a fost reală vreodată.
#
La câți agitați am văzut pe marginea evenimentelor ultimelor zile, atmosfera din balamucuri seamănă cu sfioșenia virginelor. Opriți România, vreau să cobor la prima!
#
Ștefan Huidu a ieșit să protesteze împotriva grațierii.
El, chiar el, care a omorât trei oameni.
El, chiar el, a cărui aflare în libertate e o demonstrație a anomaliilor din Justiție.
Super!
#
Spuneam mai demult, într-un interviu, că scriitorul este un fel de hoţ egoist, fără scrupule. Ia de peste tot din realitate, ca să se întregească pe sine. Opera sa, desigur, fiindcă nu fură bani, saci de ciment ori mâncare pentru câini, ci felii din viețile altora, pe care le filtrează și amalgamează în texte, după puteri. Inevitabil, în anumite momente, își arată importanța întrebarea- în ce măsură scrierile n-o să reverse inconveniente asupra celor ce le-au inspirat? Și, credeți-mă, scriitorul adevărat trece peste aceste stânjeneli. Contează opera, în primul rând. Acceptă victimele colaterale, ca la război.
#
Pe drept cuvânt, lumea a început să vocifereze în legătură cu bugetul monstruos al SRI. Nimeni n-a ridicat însă serios o problemă. În bugetul acestei instituții sunt prinse și pensiile, care sunt indecente în raport cu a altor categorii sociale. Astfel, noi plătim pensiile imense ale foștilor securiști, care și-au bătut joc de toată țara pe vremea comuniștilor, mulți torționari și călăi. Pe scurt și plastic- am fost regulați, suntem și cu banii luați
#
Am înteles că liberalii vor să ia bani de la un program pentru tineri, ca să mărească bugetul SRI. Vorba cuiva, înțeles- înțeles, dar n-am priceput. N-am priceput ce legătură are ideea cu liberalismul.
#
Am văzut la tv nu știu ce reclamă la un medicament ce previne bolile de ficat, se afirmă. Măi, nu sunteți apți. Să iei de sănătos medicamente, ca să nu te îmbolnăvești cândva?! Realizați gogomănia? Ministerul Sănătății ar merita să se intereseze de afacerile șnapanilor din branșă, care nu au nimic comun cu tratarea bolnavilor. Fraierirea naivilor pe multe milioane de euro...
#
Scriitorul care nu se gândește la amărâți și-a abandonat destinul. Fără milă, umilință, fără puterea și bunăvoința înțelegerii, numai pare că este, dar nu este. Precum corpul nu trăiește în absența inimii, el e un mort, deși bea cafea sau se plimbă pe străzi.
#
Generaţia celor de-o vârstă cu mine a ieşit în stradă la sfârşitul lui decembrie 1989. Noi, decreţeii. În acele zile, nu ne-am gândit dacă o să murim sau o să trăim. Îl uram pe Ceauşescu, nu mai suportam. Prezentul comunist tern şi perspectiva unui viitor fără orizont a făcut să ne revoltăm. Generaţia noastră i-a venit de hac dictatorului. Dacă aş fi avut ocazia, l-aş fi împuşcat fără ezitate pe Ceauşescu în acel decembrie de speranţe şi sânge. Multe din visele de atunci s-au spulberat, n-o să insist, sunt arhicunoscute. Mă mai consolez că am încă libertatea cuvântului.
Dacă există un timp biologic al revoltei, în cazul decreţeilor a coincis memorabil cu sfârşitul comunismului şi cu primii ani de dezvoltare democratică. Însă spiritul rebeliunii a rămas în mai toate sufletele celor care ne-am riscat pielea, deşi am albit pe la tâmple şi avem copii aproape de vârsta pe care-o aveam în 1989. Ne-a rămas intactă indignarea.
Alexandru Petria
