National:
Iata ca incep sa se separe apele nu doar in politica romaneasca, dar chiar si in sanul principalului partid de guvernamant. Mai ales dupa ce, cum a explodat in ultimele zile vestea prin sistem, reprezentantii Administratiei Trump par sa se fi decis pe cine merg pe termen lung. Iar cea mai buna dovada ca de peste Ocean s-a dat OK-ul pentru „Proiectul Grindeanu” este echipa de consilieri mai mult sau mai putin oficiali, cu puternice legaturi atat in sistem, cat si pe plan extern, care s-au strans in ultima vreme in jurul premierului. Cel care, la randul sau, este decis sa joace strict cartea americana, asta in timp ce Liviu Dragnea s-ar fi aratat mult mai evaziv in semnalele transmise noii Administratii Trump.
Pentru ca, in timp ce premierul Grindeanu a dat asigurari ca Guvernul nu va da niciun pas inapoi atunci cand va fi nevoie de netezirea marilor investitii americane in Romania, presedintele PSD ar fi incercat sa ramana „in doua luntre”, balmajind ceva despre necesitatea respectarii legislatiei protectioniste comunitare. Numai ca incercarea de a impaca atat „varza” Bruxelles-ului, cat si „capra” Washington-ului a esuat, americanii preferand fermitatea si pragmatismul premierului Grindeanu. Cel care, acum ca ii sufla in panzele guvernarii si vantul american a devenit peste noapte mult mai sigur pe sine, lucru dovedit atat de cooptarea unor colaboratori care nu au mai fost impusi pe filiera liderilor pesedisti din teritoriu sau de la Centru, dar si adoptarea unor importante decizii. Care, chiar daca nu respecta intocmai liniile programului de guvernare, sunt considerate mai mult decat necesare pentru atragerea marilor investitii americane.
Asa ca „polul” de la Palatul Victoria pare alesul pe termen lung, in timp ce aripa „conservatoare” din PSD, mai ales daca liderul Liviu Dragnea va continua sa negocieze strict defensiv, va trebui sa se multumeasca doar cu o retragere „de onoare” din prim-planul guvernarii…
„Dragoste” la prima vedere
Descinderea lui Liviu Dragnea la Washington, pentru a se trage in poza alaturi de noul „jupan” al lumii la investitura acestuia a fost una extrem de controversata, mai ales ca liderul PSD l-a luat cu el la Washington si pe premierul Sorin Grindeanu. De altfel, vesnic nemultumitul Victor Ponta a gasit astfel un nou prilej sa se isterizeze public ca daca Dragnea putea sa se duca sa-si prezinte omagiile noului presedinte american, Grindeanu, din postura sa de prim-ministru, nu ar fi trebuit sa accepte o astfel de intrevedere fara „staif” oficial. Iata insa ca premierului nu doar ca nu i-a cazut „rangul” ca nu a fost primit cu covorul rosu, dar uite ca escapada de la Washington i-a consolidat si mai tare pozitia de la Palatul Victoria.
Mai ales ca, dupa cum sustin sursele noastre, reprezentantii americani insarcinati cu „cantarirea” celor doi politicieni romani, exponenti ai noii Puteri de la Bucuresti, ar fi inclinat de la bun inceput catre Grindeanu. Nu neaparat pentru engleza acestuia, cu toate ca la ce „perle” a scos de-a lungul vremii politicienii romani in vizitele externe a ajuns si acesta un criteriu demn de luat in seama. Insa cum la masa s-ar fi adus repede vorba de ceeea ce ii „durea” mai tare pe americani, si anume pregatirea terenului pentru ca marii investitori americani sa vina, in sfarsit, in Romania, atat Dragnea, cat si Grindeanu au trebuit sa se pronunte pe acest subiect fierbinte. Mai ales ca americanii au si recunoscut, cu franchetea care ii caracterizeaza, ca nu prea au de gand sa suporte concurenta „cam neloiala” a marilor companii germane, austriece sau franceze care fac legea in tara noastra de ceva vreme. Numai ca Dragnea nu a reusit sa iasa din aceasta capcana si a batut in retragere, ramanand tintuit intre „ciocanul” american si „nicovala” europeana. In schimb, Grindeanu s-ar fi aratat dispus sa-si suflece imediat manecile si sa se apuce de lucru pentru a nu se rata aceasta sansa economica.
(...)
Se joaca pe bani!
Si uite cum Administratia Trump a decis sa mearga pe „Proiectul Grindeanu”, lucru pe care se pare ca l-au bagat repejor la cap si ceilalti mari actori politici, in frunte cu chiar presedintele Klaus Iohannis. Asa ca „atacurile la persoana” aproape ca au disparut cu totul in ultima vreme, Sorin Grindeanu fiind ferit, „pe persoana fizica”, de alte lovituri mai mult sau mai putin sub centura. In schimb, atat ceilalti lideri ai actualei coalitii de guvernare, in frunte cu Liviu Dragnea, dar si buna parte din „ramasitele” fostei clase politice continua sa fie „tinte in miscare”. Asta chiar daca Dragnea pare sa fi simtit pericolul izolarii si s-ar putea ca, din mers, sa schimbe macazul si sa o lase si el mai moale cu „concordia europeana”. Dincolo insa de „haraielile” politice si de „combinatiile” meschine de pana acum ale politicienilor romani, de aceasta data, la varful decizional, se joaca pe bani. Pe foarte multi bani. Si intre cele mai puternice forte mondiale. Asa ca, in aceasta conjunctura, pragmatismul este cel mai important, mai ales atunci cand la mijloc este si securitatea geo-politica a Romaniei pe termen lung. Drept urmare, este foarte posibil ca in jurul lui Grindeanu sa se creeze un „proiect”, premierul fiind considerat „compromisul” cel mai la indemana pentru a impaca pe toata lumea si a nu agita si mai mult apele oricum tulburi din acest colt al unei Europe tot mai vulnerabile in fata pretentiilor de suprematie ale „Noii Rusii”…
Adevarul:
Este vorba despre schimbarea sistemului de impozitare, dublată de crearea unei armate de funcţionari guvernamentali care va intra în casa şi va controla viaţa fiecărui cetăţean.
De când se află la Palatul Victoria, guvernul s-a remarcat printr-o activitate de propagandă intensă de parcă alegerile ar fi urmat să vină şi nu ar fi fost de curând câştigate. Miniştrii cabinetului au devenit îndrumătorii naţiunii, ies la tablă în fiecare seară şi explică poporului cum va curge din ceruri lapte şi miere. Cifrele se înşiruie pe ecrane, zâmbetele se lăţesc, sunt promisiuni cât pentru zece campanii electorale de acum înainte.
În euforia generală, întrebarea cheie - de unde bani pentru toate acestea? – nici nu s-a mai pus.
Confuzia în care a ajuns legea salarizării unitare, marele proiect de forţă al guvernării, demonstrează diferenţa dintre promisiune şi realitate.
Iniţial, trebuia să fie un proiect de lege al guvernului, asumat prin celebrul program de guvernare. După negocieri, discuţii şi dezbateri, pe când se aştepta forma finală a textului pentru a fi trimis de executiv către parlament, s-a schimbat abordarea. Nu va mai fi proiect de lege. Va fi iniţiativa parlamentară a senatorilor şi deputaţilor PSD care au fost chemaţi în şedinţă la Sinaia pentru a da girul partidului importantei legi. Luni, 10 aprilie, având înaltul aviz politic, textul urma să fie preluat de parlamentari şi introdus pe ordinea de zi.
Luni, 10 aprilie, s-a mai amânat încă odată. Preşedintele Dragnea zice că poate să mai aştepte o săptămână, să-şi dea oamenii cu părerea. Sigur, e foarte bine să se discute. Dar se discutase luni de zile la Ministerul Muncii, apoi în partid. S-a spus că s-a apelat la soluţia iniţiativei legislative tocmai pentru a nu mai sta o lună în dezbatere publică şi a nu se pierde timpul. Asta a fost explicaţia oficială a PSD.
După care a venit bomba: guvernul va introduce impozitul global pe gospodărie şi va înfiinţa o armată de 35.000 de consilieri fiscali care să îndrume populaţia!
Ce este o gospodărie în accepţiunea guvernului? Nu se ştie. Ideea este că toate veniturile acestei entităţi numită gospodărie vor fi verificate de armata de consilieri fiscali. Să ne închipuim cum ar funcţiona în România un asemenea sistem.
Cine plăteşte cu salarii enorme consilierii fiscali? Guvernul.
Ce vor face aceşti oameni? Vor intra în casele tuturor. Vor verifica. Vor şti totul. Vor decide care va fi nivelul impozitelor şi cel al deducerilor. Practic, viaţa tuturor va fi supravegheată direct de aceşti consilieri. Rezultatul? Nu poate fi decât unul, într-o ţară ca România. Controlul asupra votului.
Ziarul Financiar:
Directorului administratorului NN Pensii, Raluca Ţintoiu, i-a fost retrasă autorizaţia de conducere, iar sistemul a fost pus în faţa unei crize de comunicare şi chiar de încredere prin care nu a mai trecut.
Dincolo de discuţia privind naţionalizarea, despre care cei care conduc astăzi România spun că nici nu poate fi vorba, se ridică întrebarea: care este valoarea reală pentru economie şi societate a sistemului de pensii private pilon II, în condiţiile în care 7 milioane de contribuabili au în total active de 7 miliarde de euro, deci o medie de 1.000 de euro de persoană, la zece ani de la înfiinţarea sistemului?
În 2007 sistemul de pensii private a devenit obligatoriu pentru angajaţii sub 35 de ani şi opţional pentru cei care aveau atunci între 35 şi 45 de ani. A fost o luptă uriaşă între companiile de administrare pentru a câştiga cotă de piaţă şi cât mai mulţi contribuabili. Astăzi pe primele locuri sunt NN Pensii (fostul ING) - 1,9 milioane de contribuitori, Allianz - 1,5 milioane, Metlife (fostul AIG) - 0,95 milioane, Aegon - 0,84 milioane, Generali - 0,67 milioane, BCR Pensii - 0,56 milioane, BRD Pensii - 0,35 milioane.
În mod ironic, tocmai companii care au venit să spună românilor că istoria lor de sute de ani este o garanţie a investiţiilor precum ING şi AIG au fost doborâte de criza financiară mondială din 2008, trebuind să fie practic naţionalizate de către statul olandez, respectiv american.
Cu alte cuvinte, tocmai ceea ce spune astăzi NN Pensii că s-ar putea întâmpla în România deja s-a întâmplat în Olanda. Între timp, grupul ING, care a fost salvat de statul olandez cu 20 de mld. de euro într-un weekend din toamna lui 2008 s-a împărţit în divizia bancară şi cea de asigurări, aceasta din urmă fiind vândută pe bursă.
Aşa-numitul pilon II al pensiilor private este „hrănit“ cu 5,1% din salariul brut al aproape fiecărui salariat din România, în condiţiile în care toţi salariaţii nou intraţi în câmpul muncii din 2007 încoace trebuie să contribuie la un fond de pensii pilon II.
La un salariu mediu brut de 3.100 lei pe lună înseamnă o contribuţie lunară de 155 de lei, adică anual 1.800 de lei (400 de euro).
Sumele sunt insuficiente chiar şi după o acumulare de 30 de ani pentru o pensie decentă. De fapt sistemul acesta al pilonului II de pensii nu ar trebui să fie decât un impuls pentru aşa-numitul pilon III de pensii, care reprezintă contribuţiile facultative. Deşi sunt încurajate fiscal cu deduceri anuale de 400 de euro şi la angajat, şi la angajator, în sistemul pensiilor facultative nu sunt înscrişi decât 300.000 de contribuabili.
Aceasta arată că, practic, de zece ani, administratorii fondurilor de pensii private se mulţumesc cu ce li se cuvine în mod obligatoriu şi au prea puţină iniţiativă pentru a aduce mai mulţi angajaţi ca şi contribuitori la fondurile de pensii facultative.
RFI:
Românii și bulgarii din Marea Britanie lucrează preponderent în sectoarele restaurante și hoteluri, construcții și financiar-afaceri, sunt cel mai prost plătiți dintre lucrătorii din Uniunea Europeană și au cel mai mare procent de lucrători pe cont propriu. Datele publicate de Oficiul Național de Statistică (ONS) relevă dependența importantă a economiei britanice de lucrătorii din UE înaintea ieșirii țării din Uniune.
Potrivit datelor publicate de ONS în anul 2016 în Marea Britanie erau 340 de mii de cetățeni români și bulgari (E2) cu vârste cuprinse între 16 și 64 de ani (dintr-un total estimat la 414 mii), comparat cu 1,229 milioane proveniți din cele opt state foste comuniste care au aderat la UE în 2004 (E8) și 1,142 milioane proveniți din cele 14 state membre mai vechi (E14).
Din cei 340 de mii, 281 de mii (83%) lucrau, 13 mii erau șomeri (4%), 10 mii erau studenți sau elevi (3%) și 35 de mii (10%) erau inactivi. Procentul celor care lucrau este cel mai ridicat, la egalitate cu cei din E8, dintre toate categoriile de populație din Regatul Unit.
Lucrătorii din România și Bulgaria se regăsesc în principal în sectoarele hoteluri și restaurante (23%), construcții (20%), financiari și afaceri (15%), administrație publică, educație și sănătate (14%), transporturi și comunicații (12%).
Ponderea cea mai ridicată în totalul lucrătorilor din Regatul Unit o dețin românii și bulgarii în construcții (3%). Lucrătorii cu calificarea redusă constituie grupul el mai numeros într români și bulgari (31%), urmat de muncitori calificați (19%), operatori de echipamente (12%), lucrători de îngrijire și servicii (10%), profesioniști cu calificare superioară (9%).
Românii și bulgarii au alături de lucrătorii E8 cel mai ridicat procent de lucrători din sectorul privat (95%), față de media națională (77%) și au cel mai ridicat procent de lucrători pe cont propriu (25%), aproape jumătate dintre ei în construcții, față de media națională (14%).
Cetățenii E2 sunt și cei care lucrează cele mai multe ore pe săptămână (62% peste 40 de ore) față de media națională (34%). Tot românii și bulgarii alături de cei din E8 sunt cei mai prost plătiți, câștigând în medie 8,33 lire sterline pe oră, față de 11,3 lire media națională și 12,59 lire pentru cei din E14.
Comentează