Cât timp a fost jucător, Daniel Oprița nu a fost ocolit de miștouri și etichete negative, cea de ratangiu fiind practic o prelungire a profilului său de fotbalist. Deși bagajul tehnic nu l-a trădat niciodată, iar apetitul său ofensiv l-ar fi putut transforma într-un model de urmat, Oprița nu a făcut parte din galeria vedetelor, nici măcar atunci când juca la Steaua.
Verticalizările lui, capacitatea de efort și glezna fină au avut întotdeauna de suferit din cauza lipsei de eficiență la finalizare, acolo unde a căutat mai mereu o execuție frumoasă în locul unui șpiț bădăran.
N-a dus o luptă prin media pentru corectarea imaginii, ci și-a urmat drumul său, așa cum a știut mai bine, iar când a dispărut din peisaj, mulți au început să-l regrete. Și-au dat seama că spectacolul a pierdut un artist, iar bucățile de minus au fost acoperite imediat de întregul care a dat farmec de-a lungul anilor balonului rotund.
Fără să aibă pretenția la glorificare, Oprița s-a apucat de o nouă meserie, cea de antrenor, la o echipă modestă, CSM Metalul Reșița, căreia a încercat să-i imprime un stil de joc frumos, care să aducă spectatorul la stadion.
Venirea lui Mirel Rădoi în postura de antrenor al Stelei i-a oferit lui Oprița șansa să se întoarcă la fostul său club în calitate de secund, lucru pe care l-a acceptat cu îndoială, chiar dacă mulți n-ar fi stat pe gânduri la auzul că vor lucra pentru cea mai galonată echipă din România. Spre deosbire de ei, Oprița știe că lucrurile la Steaua nu sunt neapărat roz, dar a acceptat provocarea „pentru prietenia cu Mirel”.
După o perioadă de reacomodare cu atmosfera din Ghencea, fostul atacant, acum în vârstă de aproape 34 de ani, a decis că este mai bine să continue pe calea sa, așa cum a făcut și în viața de fotbalist. În locul unui loc călduț pe banca Roș-Albaștilor, Oprița preferă să urce singur pe drumul către un succes ipotetic, având în vedere statutul fragil pe care antrenorii îl au în ziua de astăzi, mai ales într-un fotbal plin de incertitudini precum cel românesc. Oprița este însă asemenea unui pasionat de pariuri sportive cu final neașteptat, care nu ezită să mizeze pe capacitatea sa de a face față unui sistem tot mai inaccesibil pentru cei care se au doar pe ei înșiși.
„Vreau să o iau pe drumul meu, să fiu antrenor principal. Vreau să văd dacă pot, dacă nu, mă las de meserie. Antrenor secund pot să mai fiu. Poate sunt nebun, dar dacă nu risc, mai târziu poate să-mi pară rău”, a mărturisit Oprița pentru sportnews.ro.
Atitudinea sa poate fi o lecție pentru cei care vor să se apuce de această meserie direct la o echipă mare, fără să aibă dorința de a parcurge în timp anevoioasele etape ale performanței. Este greu de prevăzut cum va evolua cariera de antrenor a lui Daniel Oprița, însă un lucru este sigur: fostul fotbalist nu vrea să devină doar un tehnician îngropat în anonimatul diviziilor inferioare. Pentru el, fotbalul reprezintă un capitol prea frumos pentru a-l încheia într-o manieră blazată.
sursa foto:
Comentează