Orașul din România unde pirații s-au stabilit preț de trei secole. Atacau navele după cele mai ingenioase metode

Autor: Alexandra Pricop

Publicat: 21-04-2025 22:00

Actualizat: 22-04-2025 01:00

Article thumbnail

Sursă foto: pinterest

Puțini știu că singurul mormânt de pirat atestat din Europa nu se află în Caraibe sau în porturile legendare ale Mediteranei, ci în România, în micul oraș Sulina.

Aici, într-un cimitir cosmopolit, se odihnește Ghiorghios Kontoguris, un grec din insula Cefalonia, considerat ultimul pirat adevărat de pe apele Dunării și ale Mării Negre.

Un veritabil „Jack Sparrow de pe meleaguri dunărene”, Kontoguris obișnuia să jefuiască toate corăbiile care-i cădeau în mână, terorizând litoralul Mării Negre la mijlocul secolului al XIX-lea. Legenda spune că era liderul unei bande multinaționale, formată din cazaci, lipoveni, bulgari, greci și români, care opera rapid și eficient în zonă.

content-image

O metodă de legendă: felinarele de pe coarnele boului

Pirateria pe Dunăre nu avea spectaculozitatea piraților din Caraibe, dar era cel puțin la fel de ingenioasă. Kontoguris inventase o metodă cu adevărat originală: lega două felinare de o scândură prinsă între coarnele unui buhai pe care îl lăsa să pască pe malul Dunării. Din larg, lumina legănată părea o corabie ancorată, iar căpitanii neatenți erau ademeniți spre bancuri de nisip, unde vasele eșuau ușor. Atunci, banda de pirați intervenea rapid și jefuia totul.

Când metoda nu dădea roade, Kontoguris și echipajul său atacau direct vasele izolate, preferând zona țărmurilor, unde operau cu ambarcațiuni rapide, în stil de comando nocturn.

În secolele XVIII și XIX, Sulina era un port cosmopolit – un adevărat „Port Royal” românesc – unde se întâlneau negustori și aventurieri din toate colțurile Europei și Asiei: ruși, turci, armeni, albanezi, germani, evrei sau englezi. În tavernele sale frecventate, pirații ascultau zvonuri și își pregăteau următoarele lovituri.

content-image

„Pirateria era omniprezentă la începutul epocii moderne, o mare parte din istoria navală a acelei perioade fiind de fapt povestea eforturilor depuse de diferite puteri regionale fie pentru a o combate, fie pentru a o înconjura. Piraţii erau, desigur, atât o povară, cât şi o binecuvântare: o povară atunci când îţi atacau corăbiile, o binecuvântare când puteau fi convinşi să le atace pe ale duşmanilor”, preciza istoricul Charles King, conform Adevărul.

Kontoguris a murit în 1871, la doar 33 de ani, cel mai probabil în timpul unui atac eșuat asupra unei nave cu escortă. Fratele său i-a construit un mormânt aparte în cimitirul din Sulina, care păstrează și astăzi simbolul piraților: un craniu cu două oase încrucișate.

Cazacii – cei mai temuți pirați ai Deltei

Timp de peste trei secole, apele Dunării și ale Mării Negre au fost scena unor acte de piraterie surprinzător de active. Cei mai temuți erau cazacii, care foloseau bărci rapide, numite „pescăruși”, capabile să transporte până la 50 de oameni. Atacau la lăsarea întunericului, cu săbii, cuțite, muschete și chiar tunuri ușoare.

content-image

Legendele Deltei spun că prin smârcuri ar exista drumuri de piatră, ascunse la două palme sub apă, pe unde pirații își ascundeau comorile. Iar dacă aceste povești sunt reale sau nu, rămâne în continuare un mister – unul care sporește farmecul locului și aura mitică a singurului pirat cu mormânt din Europa.

Google News
Explorează subiectul
Comentează
Articole Similare
Parteneri