Premium
Blocajele pentru unificarea datei sărbătoririi Paștelui comun vin din zona Moscovei/ Nu e vorba ca noi să ne dăm după ei sau ei după noi
Mai mulți intelectuali români au trimis o scrisoare deschisă adresată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) şi Adunării Naţionale Bisericeşti, în care cer BOR să se implice „în dialogul panortodox şi interconfesional” privind celebrarea Paștelui la aceeași dată. Scrisoarea a fost semnată în mai puțin de 24 de ore de peste 5000 de persoane.
Printre aceștia, scriitoarea Ana Blandiana, președinta Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, scriitorul Andrei Pleșu sau Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Inițiatorul scrisorii, profesorul Adrian Papahagi, spune că demersul se dorește a fi o invitație la dialog.
Adrian Papahagi: Prima dată mi-am exprimat pe Facebook o părere de simplu credincios, care are o soră căsătorită cu un cetățean belgian catolic, un fiu care trăiește la Londra, fiecare sărbătorind Paștele în alt moment. Am spus că ce bine ar fi dacă am putea, în sfârșit, toți creștinii să sărbătorim Paștele în aceeași zi, cum e firesc fiindcă, totuși, e un eveniment unic.
Toți mărturisim învierea lui Hristos în același fel. Nu văd de ce am avea două date diferite. De unde s-a iscat o întreagă controversă de parcă s-ar fi făcut gaură în cer. Am zis că atunci vom formaliza acest demers.
Alături de mai mulți intelectuali din România, cu toții creștini ortodocși, am scris această scrisoare deschisă și rezonabilă Sfântului Sinod, prin care cerem intensificarea dialogului panortodox, cu celelalte biserici ortodoxe și interconfesional, în principal cu Biserica Romano-Catolică, dar și cu cele protestante, pentru a cădea de acord asupra unei date comune la care să sărbătorim Paștele.
Acest lucru s-a mai întâmplat în istorie. Multe secole, chiar din perioada lui Carol cel mare și până la reforma gregoriană din secolul al XVI-lea, toată creștinătatea sărbătorea în aceeași zi Paștele. Iar în ortodoxie a mai fost o încercare, fix acum o sută de ani, în 1923, în care ortodocșii au decis să adopte, cum era și corect, calendarul gregorian îndreptat. Dar, din păcate, după câțiva ani s-a revenit și ne-am trezit cu o struțo-cămilă, astfel că astăzi sărbătorim Paștele după calendarul vechi iulian și Crăciunul, noi românii, după cel gregorian, iar rușii, sârbii după cel iulian și pe acela. De aceea au Crăciunul în ianuarie. E o problemă de calendar foarte simplă. Nimic dogmatic, nimic schismatic, nimic revoltător și nimic care să nu vizeze cel mai firesc lucru, anume unitatea creștinătății într-un eveniment central.
Reporter: Totuși, au fost reacții. În primul rând a fost reacția arhiepiscopului Tomisului. Nu m-aș concentra neapărat pe reacția dânsului, cât pe ceea ce reprezintă ea. Și dânsul reprezintă o parte din Biserica Ortodoxă Română. A fost și reacția purtătorului de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu. Ce ați înțeles dumneavoastră din aceste reacții? Cum le-ați tradus?
AP: Din păcate, poziția Înaltpreasfințitului Teodosie e cunoscută. Pe toate temele mari dânsul a ales să fie împotriva bunului simț. Din păcate sunt nevoit să o spun. Acum câtva timp îl lăuda pe Putin, mare ctitor de biserici.
Însă, nu îl deranja Putin mare ucigaș de oameni. În perioada pandemiei sprijinea toate conspiraționismele. Sigur că s-au făcut excese care meritau o mică opoziție, dar nu o nebunie conspiraționistă.
Acum, dintr-odată, au umflat acest subiect de parcă cineva ar vrea să facă mari schisme bisericești. Nu e vorba de absolut nimic. E vorba de un lucru, care, de altfel, continuă de sute de ani, un dialog firesc între culte pentru unificarea acestei date spre folosul tuturor creștinilor. E simplu. Ce să vă spun? Nici nu m-a mai surprins poziția Înaltpreasfințitului Teodosie. Doar m-a întristat ca anterioarele.
Rep: Dumneavoastră vorbiți despre un dialog firesc. Pe de altă parte, au fost chiar enoriași care au spus da, dar să se dea ei după noi.
AP: Da, e chestia aia că noi suntem singurii care avem adevărul. Și romano-catolicii și noi ne putem pune de acord asupra unei date. Au mai fost încercări în trecut. Practic, de la Niceea din 325, de aproape 1.700 de ani, creștinătatea a tot încercat să găsească o dată convenabilă pentru toată lumea. Nu e vorba ca noi să ne dăm după ei sau ei după noi, ci să găsim o dată comună.
Întâmplător, anul acesta, calculele catolice au fost corecte, iar al nostru a fost decalat cu o săptămână din cauza calendarului iulian. Adesea, lumea înțelege puțin. De aceea avem datoria acestei pedagogii publice. Ca intelectuali, ce să facem? Suntem profesori. Explicăm, explicăm, explicăm. Cine vrea să înțeleagă înțelege, cine nu continuă să umfle subiectul în mod artificial.
Rep: Din câte știți, demersul dumneavoastră face parte din dintr-o mișcare mai amplă? Această invitație la dialog o întâlnim și în alte țări?
AP: Eu știu că există un dialog care continuă. Citeam chiar în Le Figaro săptămânile trecute că președintele Conferinței episcopale din Franța, hirotonit de Patriarhia ecumenică de la Constantinopol și un episcop romano-catolic francez semnaseră o tribună comună în Le Figaro, tot în perioada Paștelui, în care vorbeau despre unificarea datei. Știu că Patriarhul ecumenic are discuții cu Papa. Da, există discuții. Au existat de o sută de ani încoace. Dar există și blocaje. Și știm cu toții de unde vin blocajele. Vin din zona Moscovei, care, de altfel, alimentează și toate aceste isterii. Au tot interesul să creeze diviziune și isterie.
Rep: Pe de altă parte, au fost și voci care spuneau că vorbim despre un proces foarte greoi, foarte complicat. Cum îl vedeți dumneavoastră?
AP: Într-adevăr, este complicat pentru că este vorba despre multe biserici ortodoxe autocefale, care toate trebuie să se pună de acord. Un prim moment este al unei noi întâlniri panortodoxe, cum a fost cea de la Atena de acum un secol, unde toți ortodocșii, inclusiv rușii, căzuseră de acord să treacă pe calendarul gregorian. După care rușii au zis că trec înapoi la iulian pentru că îl impun comuniștii. Atunci, ceilalți au zis că ok, ca să fie în comuniune cu ei, trec și ei cu Paștele, dar cu Crăciunul a rămas majoritatea pe cel gregorian. Primul lucru este să se întâlnească bisericile ortodoxe și să dialogheze. De ce nu ar fi ortodoxia română un ferment al acestui dialog necesar? De ce noi, care suntem și un popor latin și ortodox, un popor deschis înspre lumea catolică, am avut de două ori vizita papilor la București, ceea ce nu s-a întâmplat la Moscova sau la Atena, de ce nu am fi noi în avangarda acestui dialog, care are și o logică lumească? Nu e vorba despre cea dogmatică. Nu e vorba despre natura lui Hristos sau despre ce a însemnat învierea lui Hristos. Este vorba despre un biet calendar, care este o convenție lumească. Aș spune aproape civilă. Problema se poate rezolva extrem de simplu dacă există voință și deschidere.
Rep: Ce greutate are demersul dumneavoastră. Această scrisoare deschisă, un pas oficial făcut, semnat de oameni diferiți, cu greutate. Dar ce greutate va avea în interiorul BOR?
AP: Vom vedea lucrul acesta. Cred că nu ar trebui să fie nimeni crispat. De altfel, unii episcopi, care s-au manifestat deja pe această temă, Mitropolitul Clujului, Preasfințitul Ignatie de la Huși au avut poziții foarte rezonabile și de bun-simț. Sinodul probabil va primi această scrisoare. Probabil va afirma că își dorește în continuare să continue dialogul ecumenic. Vom vedea dacă vor face ceva. Ce greutate are? Are o greutate simbolică. Din păcate, vocea laicatului în biserică nu se aude destul. Ori, biserica este compusă și din noi și din clerici. Laicii au și ei dreptul să se exprime, să aibă o poziție și să fie ascultați. Noi am făcut acest lucru. De altfel, apreciez că în ultimii ani există o deschidere reală și a Sinodului înspre laicat și în același timp și a laicatului creștin către o implicare mai puternică în viața bisericii. Nu văd de ce ar fi un prilej de smintire sau de scandal sau de orice altceva. Cred că este un gest firesc. Niște laici și-au expus o dorință, pe care o îmbrățișează foarte mulți laici. În nici o zi peste 5.000 de concetățeni de-ai noștri au semnat această petiție, pe lângă cei 23 de semnatari inițiale, printre care se numără nume respectabile ale României, Andrei Pleșu, Ana Blandiana, Daniel David, Anca Vasiliu, oameni întru totul respectabil, admirabil și aș zice chiar ireproșabili.
Rep: Au fost și voci care au întrebat „De ce pe Facebook?”. De ce nu ați purtat acest dialog într-un cadru mai restrâns?
AP: Tot timpul când e ceva, apar întrebări „De ce pe Facebook?”, „De ce voi?”, „De ce acum?”, „De ce asta, de ce ailaltă?”. Toate celelalte s-au rezolvat, numai asta a mai rămas. De ce e fix acum, de ce nu ați vorbit, de pildă, de Paște, de Crăciun? Fiindcă așa s-a nimerit. Fiindcă o discuție o discuție a unor oameni expuși public, care a avut loc în spațiul public, ca atâtea alte discuții într-o țară liberă, a ajuns prin atenție mediatică și a oamenilor să crească și a trebuit formalizată într-un fel. Asta este tot. Discuții purtăm și în cadre mai restrânse și în întâlniri pe care le avem în diverse formate, în biserică și în alte locuri. De ce aici? Și aici. Asta este. De ce nu?
preluate interviu Adrian Papahagi pentru RFI via Rador
