DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Partidul România Unită: În spatele tratatului TTIP stau elicopterele Apache

TTIP

Daniel Tăbăcaru, vicepreședinte Partidul România Unită, spune că în spatele tratatului TTIP stau elicopterele Apache.

”Statele au, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite și cu principiile dreptului internațional, dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse în conformitate cu propriile lor politici de mediu și de dezvoltare, precum și responsabilitatea de a se asigura că activităţile desfăşurate sub jurisdicția sau controlul lor nu duc la deteriorarea mediului altor state sau a zonelor de dincolo de limitele jurisdicției naționale (principiul 2, Declarația de la Rio privind mediul și dezvoltarea).

În România au fost încălcate principiile suveranităţii înainte ca Acordul Comercial Transatlantic (TTIP) să fie inventat. Prezenţa unor trupe, fie ele şi de jandarmi, în anul 2013 la Pungeşti, trupe venite tocmai din Kosovo unde se aflau în solda celor mai mari firme din domeniul energetic din America, este o dovadă de gravă încălcare a oricăror principii de suveranitate a statului român.

Principiul suveranităţii statelor este consfinţit de peste 30 de tratate şi convenţii internaţionale dintre care enumerăm:

UNFCCC Convenţia cadru a Organizației Națiunilor Unite

Convenția privind Schimbările Climatice

Convenția privind Diversitatea Biologică

Protocolul de la Nagoya

Convenția de la Basel

Convenția Patrimoniului Mondial

Tratatul privind Resursele Genetice Vegetale pentru Alimentație și Agricultură

Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii Sălbatice de Faună și Floră

Convenția Națiunilor Unite pentru Combaterea Deşertificării

Protocolul pentru Prevenire şi Situaţii de Urgenţă din Malta

Protocolul Special pentru Arii Protejate şi Biodiversitate

Protocolul pentru Combaterea Poluării

Protocolul privind Deşeurile Periculoase

„Este un principiu bine stabilit faptul că, în conformitate cu dreptul internațional, toate statele au dreptul suveran de a gestiona propriile resurse naturale în conformitate cu propriile lor politici de mediu și de dezvoltare, precum și responsabilitatea de a se asigura că activităţile desfăşurate sub jurisdicția sau controlul lor nu cauzează prejudicii semnificative mediului, altor state sau zonelor de dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale.”

„Statele au obligația de a gestiona resursele natural exclusiv pe teritoriul sau jurisdicția lor, în mod rațional, durabil și în condiții de siguranță, astfel încât să contribuie la dezvoltarea popoarelor lor, în special cu privire la drepturile popoarelor indigene, și la conservarea și utilizarea durabilă a resurselor naturale și protecția mediului, inclusiv a ecosistemelor."

„Statele trebuie să ia în considerare nevoile generațiilor viitoare la determinarea ratei de utilizare a resurselor naturale. Toți actorii relevanți (inclusiv statele, se referă la industrie și alte componente ale societăţii civile) ce au obligația de a evita irosirea resurselor naturale și promovarea politicilor de reducere la minimum a deșeurilor.”

Povestea trupelor de la Pungeşti de care nu avea habar nici un oficial din Jandarmeria Română, din Ministerul de Interne, Ministerul Apărării, Prefectură, sau Inspectoratele de Poliţie, începe cu mult timp înainte.

În anul 2001, la o lună de la prăbuşirea celor două turnuri gemene la New York, administraţia americană şi în mod special vicepreşedintele Americii din acea vreme Dick Cheney, supranumit Big Oil, a prezentat Congresului American un al doilea raport privind situaţia energetică a Americii în perspectiva următorilor 50 de ani. Acest domn, ce avea funcţia de CEO la Halliburton înainte cu o lună de a fi numit vicepreşedinte la Casa Albă, a cerut de fapt un cec în alb pentru rezolvarea problemelor energetice ale Americii.

Atunci, Dick Chenei a prezentat un scenariu apocaliptic în care, pentru a face faţă provocărilor din zona energetică din următorii 30 până la 70 de ani, America trebuie să construiască 1.500 de “power plant-uri” în cele mai virgine sau simbolice rezervaţii începând cu Rushmount şi terminând cu Grand Canyon Naţional Park, de unde să îşi exploateze propriile resurse.

Cei care l-au ascultat, cu toate că acesta avea dreptate, au concis că "în fond la ce ne-am putea aştepta de la un petrolist". Opinia publică a fost la fel de rezervată cu privire la o astfel de perspectivă şi a considerat aceste planuri ca fiind născute în mintea unui regizor demn de un nou Madmax.

Doar locuitorii oraşul New York au fost mai înţelegători din moment ce au trăit criza celor 3 zile de lipsă totală de energie electrică, generată ba de extratereştrii, ba de canadieni, ba de explozii solare. A fost suficient că opoziţia ecologiştilor şi a activiştilor anti-energie cu orice preţ să treacă în plan secund.

A urmat Irakul, Afganistanul, care nu avea petrol dar avea o poziţie strategică pentru transportul produselor petroliere din zona Caspică până în oceanul Indian.

Independența de paradă a ţărilor din jurul Mării Caspice şi imixtiunea Rusiei în complicatul joc a puterii în această zonă a făcut că planurile de aprovizionare cu petrol la preţuri de nimic ale americanilor să fie doar un vis.

Bineînţeles că nici Europa nu stă pe roze, şi în acest caz dependenţa de gazul “rusesc” sau altfel spus caspian este enormă. Doar că nu se vede în acest joc al energiei prea mult din interesul Europei deoarece aproape 90% din afacerile mondiale cu petrol sunt deţinute sau controlate de celebre firme americane. Refuzul din ultimii ani al producătorilor de petrol din zona caspică de a amâna exploatarea, de a vinde petrolul din subsol astăzi, iar beneficiarul să îl poată extrage și exploata mâine, a dus la tensionarea relaţiilor.

Ţările caspice exploatează azi, deoarece au cui vinde, mai exact Europei, care este un mare consumator şi un client “de nevoie”.

Dar dacă Europa nu ar mai vrea atât de mult gaz, oare politica Moscovei şi a celor din Baku şi Astana nu ar fi mai flexibilă, conservând aceste resurse enorm de valoroase pentru utilizarea lor de către americani în viitorul apropiat?

Da, doar că Europa are nevoie de gaz şi nu poate accepta să joace rolul mâinii oarbe la masa negocierilor.

La terminare şi liniştirea “apelor” din frământările intestine ale conflictelor etnice şi confesionale din spaţiul ex-iugoslav, marea majoritate a trupelor aliate ce au asigurat prin comandamentul KFOR derularea operaţiunilor de luptă s-au întors acasă.

Singurii care au întârziat pe pământ ex-Iugoslav au fost trupele americane ce au avut treabă în continuare şi au și până în ziua de astăzi. Treaba care i-a reţinut mai mult decât pe ceilalţi combatanţi a fost construirea în Kosovo a unei baze militare cum nu a mai fost construită de la războiul din Vietnam, numită Camp Bondsteel. Casă, acum, a peste 11.400 de soldaţi combatanţi din care câte 2.000 de soldați din Grecia, Polonia, România, Ucraina şi Turcia și doar 1.400 americani, din 7.000 inițial, dar care vor crește în efective acum cu retragerea din Afganistan, cu o putere de foc alcătuită din zeci de elicoptere Apache ce pot decola de pe cele 52 de helipaduri, cu un consum zilnic de sute de mii de galoane de apă. Cu restaurante, cinematografe, baruri, biserici toate pentru a face şederea soldaţilor cât mai confortabilă.

Kosovo, doar ne aducem aminte, au avut un aliat pe măsură în procesul de obţinere a independenţei, creând un precedent incomod pentru toate ţările din lume ce au părţi înăuntrul său în afara graniţelor de astăzi.

Cei ce îl ascultaseră fără tragere de inimă pe Dick Cheney atunci când le ceruse un cec în alb menţionând că "nu e un lucru uşor să rezolvi energia secolului următor, că dacă era uşor o rezolva Clinton”, au constatat că tot el este cel care plăteşte factura pentru Camp Bondsteel, bază cu garduri de perimetru de 86 de km, iar contractul în baza căreia face acest lucru este semnat de Pentagon şi de 7 dintre marile firme de energie printre care Halliburton încă din perioada în care Cheney era CEO.

Contractul asigură plata integrală a notei de plată pentru Camp Bondsteel pentru 100 de ani cu condiţia ca această bază să asigure suport operaţional în "triangle coridors" mai exact în al patrulea, al optulea și al zecelea coridor față de care Kosovo se află exact în centru. Congresmenii americani au dat din mâna a lehamite şi au trecut mai departe cu aceleaşi argumente că un astfel de plan "nu se putea naşte decât în mintea lui Big Oil".

Jurnaliştii au fost mai iscoditori şi au întrebat membrii comisiei dacă ştiu ce este acel acest triunghi de coridoare şi spre dezamăgirea generală au concluzionat că nu prea ştiu. Şi a rămas aşa...

La Pungeşti şi în celelalte 50 de locaţii din România se propun a se explora şi eventual exploata resurse energetice ca parte a marelui plan, astăzi, în intimidarea lui Putin şi a lui Ilham Aliyev, pentru a forţa mâna producătorilor să accepte condiţiile impuse de Cheney. Se joacă tare de ambele tabere, cert este că avem nevoie de energie, chiar şi locuitorii din Pungeşti ştiu că fără gaz în butelie viaţa nu are cum să aibă loc. Chiar şi manifestanţii din Piaţa Universităţii ce au solidarizat cu ţăranii din Pungeşti ştiu că fără carburant nu au cum să ajungă decât în 3 săptămâni la Pungeşti mergând pe jos.

Problema este însă alta! Problema este politica şi mai ales politicienii. Această categorie social – profesională urâtă de populaţie pe care şi ei la rândul lor o urăsc. Problema este corupţia lor, şi nu că au luat şpagă de la vreo companie petrolieră. Nu, acest lucru e departe de a se întâmpla vreodată, doar ne amintim răţoiala primului ministru cu "poate vă luaţi Chevron-ul acasă" când super distrugătorul chiurasat cu nume de cod "Microsoft" a poposit în portul de pe Dâmboviţa.

Corupţia lor este de vină, acea corupţie care îi face servili şi obedienţi în faţă oricăror interese mai presus de mintea lor atât de josnică şi pe care le acceptă cu bucurie tâmpă, doar din speranţă de a-şi mai asigura o lună sau două la putere, pentru a mai putea dribla ceva fonduri europene, dosare sau numiri şi destituiri de procurori, combinaţii politice, a mai face o călătorie la Washington, la DisneyLand, şi a mai trimite jandarmi peste cei de la Pungeşti, asta între un doctorat şi o vizită la DNA. Şi de ce nu, a mai trage din preşul de sub picioarele adversarului politic într-o ţară unde campania electorală nu ia vacanţă niciodată.

Dar atunci ce este de făcut, avem nevoie de energie, vrem noi să fim independenţi de ruşi, e cineva capabil să creadă că sunt în stare să conceapă politicienii noştrii de vodevil un asemenea plan? Departe de adevăr, și asta dintr-un motiv simplu: nu ei plătesc facturile la energie, ei doar se împrumuta la FMI şi alte organisme financiare. De plătit o să plătească românii şi nu numai cei de azi, ci mai ales cei de mâine.

Pungești-ul ar trebui să fie pe scena politicilor internaţionale de energie ca zgomotul bastoanelor pe scuturile “uslaşilor” în intimidarea ruşilor caspieni. Numai că din păcate se răsfrânge din această metaforă direct pe spinarea manifestanţilor din Pungeşti.

Prostia şi nepăsarea îmbracă forme ce sfidează logicul şi legea, prefectul şi comandantul jandarmilor din Botoşani stau la gura sobei încălzită cu gaze ruseşti şi cei care bat manifestanţii sunt super soldaţi cu maşini blindate de îngheață sângele în venele țăranilor şi care au echipamente de “RoboCap” antrenaţi în Kosovo. Mai lipsește să fie declarați țăranii teroriști și închişi la Guantanamo!

Asta întrece orice imaginaţie şi teoriile conspiraţiilor devin planuri operaţionale în acest triunghi de coridoare.

De la începutul căutări de șist-uri, când compania americană Chevron a început să-şi instaleze prima sondă de explorare, şi până la retragerea ei, la Pungeşti au fost detaşaţi circa 500 de jandarmi, potrivit declaraţiilor unora dintre protestatarii aflaţi în zonă, care susţin că operaţiunile au fost conduse de jandarmi antrenaţi în zona de conflict Kosovo.

O astfel desfăşurare de forţe la un protest format din doar câteva zeci de oameni nu poate fi justificată, însă, nici de autorităţile statului, nici de compania americană Chevron, care nu au avut un răspuns cu privire necesitatea angajării unui număr atât de mare de jandarmi în zonă. Conform unor surse, jandarmii au fost aduşi în regiune cu patru autocare şi şase autospeciale, fiind o adevărată descindere de forţă. Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi (IJJ) Vaslui, Lucian Modoranu a declarat că nu poate estima numărul de jandarmi aflaţi la Pungeşti.

Domnia sa a subliniat faptul că pe marginea acestui subiect există foarte multe întrebări, motiv pentru care cea mai bună soluţie ar fi formularea unei solicitări, refuzând să indice legea în baza căreia reprezentanţii forţelor de ordine au intervenit la Pungeşti şi cine a emis ordinul de participare. Potrivit presei locale, jandarmii au fost cazaţi la internatul celui mai mare liceu din Vaslui, Grupul Şcolar Industrial "Ştefan Procopiu", în regim hotelier. "Nu am cerut buletine, a venit doar un comandant de-al lor căruia i-am dat cheile. Vă daţi seama, nu am cum să le cer eu buletinele, am primit ordin să-i cazez şi asta am făcut", a spus directorul liceului, Gelu Munteanu, citat de presa locală.

Au trecut ceva ani de zile, compania Chevron a plecat spunând că nu există gaze de şist la Pungeşti, în fapt stingând un focar de revoltă populară împotriva exploatării gazelor de şist şi în consecinţă a americanilor. Motivul, dacă te uiţi la evenimentele ce au urmat, este simplu. Nu poţi instala o bază de rachete şi un sistem defensiv galactic la Deveselu şi în alte locuri, dacă baţi cu pulanele populaţia. Populaţia trebuie să iasă la porţi cu steguleţe americane şi să ovaţioneze demonstraţiile de forţă şi tehnologie americană în spiritul prieteniei dintre popoarele aliate NATO şi aici şi pe străzile Poloniei.

Autorităţile statului român nu pot menţiona cine a solicitat intervenţia Jandarmeriei şi nici cine a "achitat" nota de plată pentru staţionarea de mai bine de patru zile ale acestor trupe de jandarmi fără însemne în Pungeşti. Părerea generală este că Big Oil a achitat nota de plată !

Deocamdată e pe datorie că America şi firmele lui Chenei au probleme cu fondurile. Dar iată că apare TTIP-ul ce îi face chiar pe oficialii europeni să declare, fără a aduce însă argumente, că suveranitatea statelor privind decizia de exploatare a resurselor naturale nu va fi încălcată.

Oare la ce foloseşte atunci o unitate militară de asemenea proporţii în Kosovo, cu 50 de heliporturi şi cu elicoptere Apache AH64 D dotate cu motorizări de tipul T700-GE-701D, cu sisteme de tir AN/APG-78, cu radare AN/APR-48A, cu rachete Hellfire Longbow AGM-114L-3, Hellfire II AGM-114R-3, Stinger Block I-92H şi cu dotări de tipul Target Acquisition Designation Sight/Pilot Night Vision?

Partea ce dă de gândit este că aceste elicoptere au o rază de acţiune de 1.400 de km. Atunci ne întrebăm pe cine atacă şi pe cine apără în plin centru al Europei. Autonomia acestor elicoptere ar face să ajungă fără alimentare direct din Pristina la Deveselu, cum de altfel în toate ţările spaţiului iugoslav, Bulgaria, Ungaria, Grecia, Italia, Albania şi, dacă este un singur drum, în toate ţările Europei, chiar și în cele nordice şi bineînţeles în cele arabe, cât şi în Israel, iar dacă există un portavion în Marea Mediterană pentru alimentare, lumea este a lor.

Sunt foarte curios dacă există vreun tratat între Uniunea Europeană şi apărătorii democraţiei universale privind nonintervenţia pe teritoriul european al acestor trupe şi echipamente de război, sau numai o factură de utilităţi emisă de Kosovari. Şi dacă interesul de stabilitate în triunghiul coridoarelor se bazează pe aceste elicoptere.

Trăim în epoca suveranității cu Apache-ul zumzăind la urechi!

Pe de altă parte, la Tancodromul de la Tiraspol toate Ogivele, Katiuşele, Submarine, Suhoaiele şi ciomege nuclear tactice sunt lustruite cu crema de ghete şi la apelul de seară şi la cel de dimineaţă, aşteptând doar un semn de la sper ultimul KGB-ist avid de noi teritorii la catafalcul unui fost imperiu, pe post de şef suprem al vreunei forţe armate.

Este momentul ca cei care întrețin aceste spaime să se civilizeze și maturizeze, lăsând armele deoparte, pentru că este o mare prostie să crezi că ele vor produce mai multă energie. Dialogul, negocierea, inteligența sunt armele secolului nostrum. Iar suveranitatea noastră nu este un subiect de glumă.

Pentru cei ce trăiesc în alt secol, cum ar fi cei din ISIS, aceste Apache şi Suhoaie sunt numai bune de folosit.” spune Daniel Tăbăcaru, vicepreședinte Partidul România Unită.

 

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.