Premium
Se întâmplă un lucru interesant ca rezultat al noilor legi electorale. Până acum, în campania electorală se cheltuiau deschis bani pe comunicare politică publică, iar perioada dintre campanii se cheltuiau mai cu fereală.
Acuma este invers. Cheltuielile din campanie sunt restricționate, cele din precampanie nu. Și nu se pune problema ca precampania să fie considerată ilegală. Legea impune un număr de semnături pentru a candida. Pentru ca să strângi semnături, lumea trebuie să știe de tine. Ca să știe de tine, trebuie să cheltui bani. Astfel, precampania este impusă practic prin noua structură a procesului electoral.
Partidele mari sunt relativ puțin influențate de schimbare. De regulă, ele au competența și resursele să își întindă activitatea electorală pe mai mult timp. Practic, unele organizații au oferit surprize, nefiind capabile să strângă semnăturile necesare pentru a candida. Dar… nimic nu este perfect.
Pentru partidele mici, precampania este în același timp un blestem și o binecuvântare. Pe de o parte, puținele resurse trebuie întinse ca margarina pe pâine să ajungă cât mai mult. Pe de altă parte, precampania este momentul perfect să își rodezi o organizație și să acumulezi notorietate.
Ajunși în campania electorală, candidații se confruntă cu limitări ale sumelor pe care le pot cheltui. De aici câștigă în primul și în primul rând spațiul public. Niciodată în acest stadiu al campaniei nu au fost orașele atât de curate vizual. Un al doilea beneficiu este că (teoretic) mai puține fonduri înseamna o influență scăzută a banilor în politică.
Teoretic, partidele mici ar câștiga prin faptul că mesajul lor s-ar putea vedea mai bine. Realitățile de campanie sunt mai complexe, însă. Partidele mari au structurate grupe de voluntari pe care le pot folosi mai ușor. Evident, nu există voluntariat absolut, dar e posibil să jonglezi mai ușor cu cheltuielile cu voluntarii decât cu alte cheltuieli.
Situația se echilibrează în online. Și aici, partidele mari pot veni cu armata de voluntari de profesie. Dar micile partide, dacă au într-adevăr un minim de tracțiune și nu sunt proiecte de apartament, pot mobiliza mai ușor susținătorii ca să contracareze propaganda adversă.
Pentru partidele mici, munca voluntarilor din online pare a fi ideală. Nu este cuantificată în bani, ceea ce este bine când nu ai bani să plătești. Nu este (neapărat) raportabilă la AEP pentru decont. În sfârșit, pragul de mobilizare este mic (adică este mai ușor să dai un share decât faci door-to-door). Evident, nu se câștigă primării pe Facebook, dar la un consilier poți cel puțin să speri.
Asta nu înseamnă că, automat, partidele mari domină în offline și cele mici se luptă de la egal la egal în online. Contează fiecare campanie cu câtă inteligență își drămuiește resursele.
