Pictorul Ştefan Luchian, omagiat printr-o expoziţie cu lucrări ale elevilor de la Liceul de Artă din Botoșani

O expoziţie care cuprinde peste 120 de lucrări de pictură, grafică, artă monumentală, arhitectură, design vestimentar, ceramică şi sculptură, realizate de elevi ai Liceului de Artă din municipiul Botoşani, a fost vernisată, miercuri, cu prilejul împlinirii a 155 de ani de la naşterea pictorului Ştefan Luchian, născut în judeţul Botoşani.

Lucrările, realizate în cadrul unui concurs de arte plastice, sunt găzduite de Galeriile de Artă "Ştefan Luchian", putând fi vizionate, gratuit, până pe 5 februarie.

"Ştefan Luchian continuă să îi inspire pe elevii Liceului de Artă, liceu care poartă numele marelui pictor. Luchian îi inspiră mai ales pe elevii unui liceu de specialitate, unde elevii studiază şi istoria artelor. Este un pictor care trebuie cunoscut, elevii deja îl cunosc şi în continuare îl iubim pentru că ne-a dat nişte opere nemuritoare", a declarat, pentru AGERPRES, pictorul Liviu Şoptelea.

Evenimentul face parte din calendarul activităţilor desfăşurate în cadrul Zilelor Liceului de Artă, înscriindu-se totodată în proiectul cultural artistic "Arte Vizuale 2022-2023", organizat de Catedra de Arte Plastice a Liceului de Artă. Proiectul este realizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Botoşani, al Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani şi al Muzeului Judeţean Botoşani.

Elevii au fost coordonaţi de profesorii Alexandru Agavriloae, Raluca Agavriloae, Diana Alupoaie, Andrei Alupoaie, Ciprian Andruşcă, Cristina Ciobanu, Genoveva Dolhescu, Alina Munteanu, Lăcrămioara Partenie, Adina Strugariu, Elena Şurghin şi Ana Roua Vasilescu.

Pictorul Ştefan Luchian, supranumit "poetul plastic al florilor", s-a născut la Ştefăneşti, judeţul Botoşani, în ziua de 1 februarie 1868, Ştefan Luchian a urmat cursurile Liceului ''Sf. Sava'' şi pe cele ale Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti (1885-1889), frecventând, în paralel, şi clasa de flaut de la Conservatorul bucureştean, potrivit dicţionarului ''Membrii Academiei Române'' (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Şi-a continuat apoi, timp de un an, studiile la München, la Academia de Arte Frumoase, precum şi la Academia Julian din Paris (1891-1892), fiind atras îndeosebi de creaţia lui Lacroix şi de cea a lui Courbet. În 1893, a revenit în ţară. Aici a fost nevoit să muncească din greu pentru a se întreţine, realizând panouri pentru vapoare şi zugrăvind biserici.

A organizat, împreună cu alţi artişti, ''Salonul artiştilor independenţi'', în anul 1895, la Bucureşti. A expus, începând cu 1902, la societatea ''Tinerimea artistică'', devenind unul din cei mai apreciaţi pictori în epocă.

A evocat Războiul de Independenţă (1877-1878) în picturi de tinereţe, de mici dimensiuni, intitulate ''Roşior'' sau ''Soldaţi atacând''.

Ştefan Luchian a realizat picturile interioare ale Bisericii ''Sf. Alexandru'' din Alexandria, construită la sfârşitul secolului al XIX-lea.

A fost în egală măsură peisagist, portretist, autor de compoziţie şi naturi statice, îndeosebi flori, ridicând acest gen la un înalt nivel de abordare artistică.

Dintre operele sale, executate în diverse tehnici şi de o tematică diversă, amintim: peisajele ''Ultima cursă de toamnă'' (1892), ''Margine de crâng'' (1903), ''Marea Neagră la Tuzla'' (1904), ''Sălciile de la Chiajna'' (1906), ''Fântâna de la Brebu'' (1908), ''După ploaie'' (1909), ''Moara de la poduri'' (1909), ''Pe dealul Hinganilor'' (1909), ''Vara'' (1912); portretele ''Safta florăreasa'' (1901), ''Moş Nicolae Cobzarul'' (1906); compoziţiile şi naturile statice ''Dumitriţa'' (1904), ''Părăluţe'' (1907), ''Garoafe'' (1907), ''Flori de tufănică'' (1908), ''Anemone'' (1910), ''Trandafiri'' (1910), ''Maci'' (1910); autoportretele (''Un zugrav'', 1907 etc.).

Ştefan Luchian a murit la 7 iunie 1916, la Bucureşti. A fost ales, la 28 octombrie 1948, membru post-mortem al Academiei Române.