Premium
PNL demontează patru mituri lansate în spațiul public de către reprezentanții majorității parlamentare în privința votului prin corespondență. Prim-vicepreședintele PNL Andreea Paul arată, într-o analiză, că argumentele Puterii nu se susțin, urmărind doar să blocheze adoptarea votului prin corespondență.
Vă prezentăm analiza PNL:
1. Mitul birocratic – „formalitățile, procedurile care trebuie urmate de cei care doresc să își exprime votul sunt foarte greoaie. În loc să facilităm accesul neîngrădit al românilor din străinătate la vot, mai mult îl îngreunăm.”
Fals, acest mit al puterii maschează frica PSD față de votul românilor din diaspora. Nu există un blocaj birocratic mai mare decât cozile de anul trecut de la urnele de vot din străinătate. Completarea unei cereri pentru votul prin corespondență de către un român domiciliat în străinătate se poate face, conform proiectului de lege, printr-un formular electronic, on-line, pe site-ul Autorității Electorale Permanente sau prin cerere scrisă (depusă personal sau transmisă prin poștă) către misiunea diplomatică sau oficiul consular din zona respectivă, după caz. În urma cererii depuse, alegătorul va primi un plic cu certificatul de alegător în interior, ambele prevăzute cu elemente de siguranță și instrucțiunile pentru exercitarea dreptului de vot. Alegătorul va putea astfel să își exercite dreptul de vot după un „efort” de câteva minute asigurându-se de livrarea plicului cu opțiunea sa cu 3 zile înaintea votului.
În paralel, AEP întocmește listele electorale pentru votul prin corespondență, separate de listele electorale permanente. Totodată, se înființează câte un birou electoral pentru votul prin corespondență pentru fiecare 10000 de alegători din străinătate. Aceste proceduri generează un cost bugetar de sub 2 milioane lei.
2. Mitul fraudării. Frauda devine un cuvânt uzual în limba română, mai ales când vine vorba de politică: „Al doilea impediment este posibilitatea de fraudare foarte mare”.
Culmea fraudei politice este să fugi de democrație invocând riscul fraudei. Nimeni nu e mai experimentat în acest domeniu decât PSD. Exemplul atâtor țări care au adoptat cu mult înaintea noastră votul prin corespondență este relevant. O democrație veche așa cum întâlnim în Marea Britanie ne dovedește că practica votului prin corespondență poate fi extinsă chiar și pe teritoriul țării, nefiind necesară motivarea cererii (detalii aici: https://www.gov.uk/voting-in-the-uk/postal-voting). Germania permite votul prin corespondență atât pentru alegătorii din țară, cât și pentru cei plecați in străinătate. În Irlanda, procedura votului prin corespondență este garantată pentru cetățenii din străinătate care sunt în imposibilitatea de a vota în persoană la secțiile de vot arondate în ziua scrutinului. Belgia a extins aceste alternative de vot chiar și la „votul prin reprezentant” pentru cei care călătoresc în străinătate. Cert este că 54 de state ale lumii asigură acest drept de a vota prin corespondență.
3. Mitul secretizării votului: „dispare un caracter care în România este sacru până în momentul de față și anume secretul votului. Acest secret la noi este atât de puternic menţinut în conştiinţa publică încât, dacă doi bătrâni, soţ şi soţie, intră împreună în cabina de vot pentru că nu văd bine sau să se sfătuiască, aceasta este infracţiune. Şi atunci punem problema, de ce ar mai fi această infracţiune dacă pot să stea acasă, să se sfătuiască şi cu nepoţii care, eventual, votează în locul lor contra a o bere.”
Suntem o țară liberă, în care fiecare individ are dreptul de a decide. Dacă se va lăsa influențat este opțiunea sa pe care și-o asumă și pe care trebuie să o acceptăm. Nu avem dreptul să blocăm accesul la vot al celor care își exercită independent această opțiune, doar pentru că unii se lasă influențați. Nici votul în cabină nu-ți garantează că tu părinte nu ai fost influențat în opțiunea ta de către copiii tăi sau invers.
4. Mitul neîncrederii asupra corectitudinii rezultatului: „Electoratul nu poate să aibă încredere. În momentul de față n-au încredere că rezultatul este corect nici când introduc buletinul în urnă, dar vă imaginați într-un sistem în care ei nu văd cum se transmite semnalul și votul în altă parte”.
Absența procedurii votului prin corespondență nu va contribui la creșterea încrederii electoratului. Asta e o certitudine. Prezența sistemului alternativ de vot are șansa de a diminua absenteismul electoratului la vot și, în paralel, o acuratețe mai mare a rezultatului în raport cu percepția publică. Urnele de vot din birourile electorale pentru votul prin corespondență sunt păzite tot de către personalul structurilor Ministerului Afacerilor Interne. Proiectul de lege prevede obligația AEP și a Ministerului Afacerilor Externe să organizeze campanii de informare a cetățenilor români cu drept de vot cu domiciliul sau reședința în străinătate.
Ceea ce nu mai este un mit, ci o adevărată problemă permanentizată sunt listele de votanți care trebuie acum corect actualizate. Consider că un sistem alternativ, așa cum este cel al votului prin corespondență, impune o reactualizare minuțioasă și mai responsabilă a listelor electorale permanente și a celor dedicate votului prin corespondență. PNL a promis în campania prezidențială că va iniția și va susține acest proiect de lege, iar acum arată că demersurile sale și-au atins scopul.
