Premium
Se spune că în România se dau prea multe legi. Uneori, tind să fiu de acord cu această constatare. Prima problemă este aceea că politicienii noștri dau legi fără o analiză asupra impactului pe termen lung. Ceea ce ne permitem astăzi, s-ar putea să nu ne mai permitem anul viitor. Dar când mâine, poimâine, au loc alegeri, pe cine mai interesează ce se va întâmpla peste un an? În fine, cea de-a doua problemă este că politicienii noștri dau legi lipsite de predictibilitate.
În final, rezultă multe legi cu hibe, cuplate cu alte legi care trebuie să rezolve daunele apărute din cauza primelor. Acesta este și cazul indemnizațiilor pentru mame. În 2016, PSD a propus un proiect de lege privind eliminarea plafonării indemnizațiilor pentru mame. Motivația? Natalitatea din România trebuie încurajată prin măsuri concrete. Proiectul a fost susținut de majoritate și s-a transformat în lege. În țară urmau alegeri, astfel că niște bani în plus pentru mame nu aveau cum să cadă rău.
Legea privind eliminarea plafonării pentru indemnizațiile mamelor face parte din primul tip de problemă. Dacă anul trecut bugetul permitea această măsură, nimeni nu a fost interesat dacă aceasta este sustenabilă și pentru anii care vor urma.
Prin acea lege, PSD a punctat ca la carte, înainte de alegeri. Doar că așa cum se întâmplă în alegeri, cetățenii pun în balanță și ce s-a întâmplat până în acel moment, dar și promisiunile cu privire la ce se va întâmpla în viitor.
Cu gândul la victorie, PSD promite vrute și nevrute. Măriri de salarii, măriri de pensii, investiții pe măsură, precum și scutiri de taxe. Aceste promisiuni le-au asigurat social-democraților victoria în alegeri. Iar victoria acestora în alegeri a făcut ca unele dintre promisiunile lor să fie transpuse în practică.
Fără vreo analiză temeinică, s-au mărit unele salarii, s-au mărit niște pensii și s-au scăzut taxe. Acțiunile prin care s-au realizat aceste lucruri fac parte din al doilea tip de problemă, și anume legile lipsite de predictibilitate.
Legile lipsite de o analiză a impactului pe termen lung, cuplate cu legile lipsite de predictibilitate, ne-au adus în situația de astăzi în care o măsură implementată anul trecut de PSD nu mai poate fi sustenabilă din cauza altor măsuri implementate de PSD un an mai târziu.
De aceea există senzația că în România se dau multe legi. Pentru că de cele mai multe ori, politicienii ori nu au disponibilitatea, ori nu se pricep să gândească legi aplicabile pe termen lung.
Oamenii politic din România nu-s genul de croitori capabili să-ți facă o haină de la zero, rezistentă ani de-a rândul. Ei iau mai degrabă înfățișarea unor cârpaci ieftini, pregătiți la tot pasul doar să adauge petic peste petic.
