Premium
Polonia are un potențial uriaș de a-și dezvolta sectorul GNL și, cu o politică economică favorabilă, poate deveni cel mai mare importator de gaze din Europa Centrală și de Est – scrie Magdalena Kuffel, contribuitor la BiznesAlert.pl.
Este evident că poziția geografică a Poloniei – lunga Coastă Baltică și locația dintre Scandinavia și "continent" – aduce beneficii țării (care a fost folosită în avantajul nostru atunci când ne referim la conductele de gaze). Cu toate acestea, fără investiții suficiente în infrastructură și o politică diplomatică adecvată, aceste avantaje se pot dovedi irelevante.
Terminalul GNL de la Świnoujście, care funcționează din 2015, joacă un rol cheie în acest puzzle. Polonia continuă să investească în extinderea terminalului, căutând în același timp oportunități de creștere a importurilor de GNL și de dezvoltare a unei piețe locale competitive a gazelor. Cu toate acestea, aceasta nu este singura soluție la care Orlen se gândește pe termen lung.
A doua piesă a puzzle-ului este FSRU (Unitatea Plutitoare de Stocare și Regazeificare); o navă care are la bord un terminal de regazeificare conectat la o rețea de gaze terestră. O astfel de unitate este capabilă să descarce GNL, să proceseze stocarea și regazeificarea GNL și să furnizeze servicii suplimentare (inclusiv echilibrare). În funcție de ipotezele adoptate în modelul de servicii, inclusiv defalcarea capacității la terminalul Szczeliny unde sunt asigurate regazificarea și alte servicii, FSRU ar putea fi proiectat să regazeifice până la 6,1 miliarde de metri cubi pe an. Dacă proiectul va fi aprobat, terminalul va fi ancorat în 2028.
Programul de dezvoltare a capacității de regazeificare include, de asemenea, extinderea Sistemului Național de Transport, care va permite distribuția eficientă a gazelor din regiunea Gdańsk către clienții din Polonia și nu numai. Este necesar să se construiască noi conducte de transport pentru a utiliza pe deplin capacitatea noului terminal. În prezent, trei proiecte de investiții sunt în plină desfășurare.
Contribuția GNL la mixul global de gaze al Poloniei crește treptat în fiecare an. În prezent, capacitatea de regazeificare a terminalului din Świnoujście este de 5 mld. mc/an, dar în curând, odată ce extinderea este realizată, aceasta va crește până la 7,5 mld. mc/an. Teoretic, Polonia va putea să-și acopere cererea anuală (aproximativ 18 miliarde de metri cubi pe an) cu gaze din GNL și Norvegia, datorită gazoductului Baltic Pipe. Dacă luăm în considerare gazul care a fost importat în Polonia din vest (prin interconectarea cu Germania), începând cu 2024 vom avea încă 3,4 miliarde de metri cubi de gaz pregătit pentru export (și încă 6 miliarde de metri cubi odată cu lansarea FSRU).
Consider că nu este nevoie să explicăm cât de importantă s-a dovedit a fi capacitatea de import a gazelor naturale din țări care nu sunt vecinii ai noștri de la atacul rusesc asupra Ucrainei. Din 2022, când gazul rusesc a încetat practic să alimenteze conductele noastre de gaze (importurile de gaze rusești au scăzut la 2,9 miliarde de metri cubi, comparativ cu 9,9 miliarde de metri cubi în 2021), importurile de GNL ale Orlen au crescut cu peste 50% de la an la an, asigurând securitatea energetică a Poloniei. Principalul exportator de gaze este Statele Unite, care în 2022 au vândut până la 3,40 miliarde de metri cubi în Polonia.
Grupul Orlen este în mod clar mulțumit de cooperare și întrevede perspective semnificative în dezvoltarea pieței GNL din Polonia. La începutul anului 2023, compania a semnat un contract pe termen lung cu compania americană Sempra (cu sediul în Texas) pentru furnizarea de gaze către terminalul din Świnoujście. Pe parcursul celor 20 de ani contractuali (numărați de la momentul finalizării portului), Sempra urmează să furnizeze Orlen 1 Mtpa de gaz pe an. Primele livrări sunt programate pentru 2027.
Cu toate acestea, Statele Unite nu sunt singurul furnizor de gaze pentru Polonia. Din 2016, Grupul Orlen importă gaze din Qatar (cel mai mare producător de gaze din lume), Nigeria, Trinidad și Tobago și Egipt.
În regiunea central-estică a Europei, Polonia nu este singura țară care încearcă să profite de oportunitățile oferite de GNL. Statele baltice (Lituania cu un terminal la Klaipeda, Estonia și Letonia și-au exprimat interesul pentru terminalele plutitoare care ar putea fi andocate în apele lor teritoriale) investesc, de asemenea, în structuri care le vor permite să devină independente de livrările de gaze rusești pe termen lung. Nu cred că aceste terminale ar trebui privite ca fiind concurente – dimpotrivă, ele se pot dovedi a fi complementare capacității poloneze de regazeificare, care lipsește, așa cum a fost, de exemplu, cazul terminalului din Klaipeda. Din 2022, Orlen a primit 10 nave, datorită cărora GNL după regazeificare a fost expediat în Polonia prin conducta de gaze Polonia-Lituania.
Pe scurt, Polonia, datorită locației sale, poate deveni cel mai mare hub de gaze din regiunea Europei Centrale și de Est. Se pare că guvernul ia măsuri adecvate pe termen lung pentru a profita de această oportunitate. În momentul de față se pare că în următorii ani vom importa volume care depășesc cererea locală și astfel putem avea o volume de gaze pregătite pentru export. De asemenea, trebuie amintit că Polonia se va îndepărta treptat de generarea de energie pe bază de cărbune și, cu siguranță, o parte din această cerere va fi acoperită de gaze naturale. Cu toate acestea, încă mai consider că o mare parte din gaze ar putea fi direcționate către Germania sau Scandinavia, Republica Cehă sau Slovacia (și apoi în sudul Europei), permițând astfel comerțul internațional.
