stiripesurse.ro

 
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Populistul care sfidează întreaga Europă

european_union_grunge_flag_sjpg1029 freeestock ca

În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă prezintă o analiză din cotidianul Le Figaro în contextul alegerilor parlamentare care vor avea loc în Ungaria în data de 18 aprilie.

RFI:

În perspectiva legislativelor de pe 18 aprilie din Ungaria,  cotidianul Le Figaro constată că premierul maghiar Viktor Orban a devenit “un franctiror populist care sfidează întreaga Europă”. Sondajele îl dau cîştigător pe Viktor Orban, ceea ce înseamnă că el va cumula aproape un sfert de secol în fruntea statului maghiar. Imposibil de găsit în interiorul Europei, după 1989, un alt lider cu această longevitate.
Le Figaro îi acordă două pagini lui Viktor Orban, pe un ton mai degrabă de stupefacţie decît de acidulat. De fapt, premierul maghiar provoacă pe de o parte iritare în Europa dar în acelaşi timp i se recunoaşte talentul de om politic. Sigur, el a evoluat, scrie Le Figaro, a fost "revoluţionar, apoi radical, apoi liberal, apoi conservator fără să fi încetat vreodată de a fi naţionalist". Acum şi-a asumat într-un fel rolul celui care vrea să "salveze Europa". Le Monde îl citează cu următoarele afirmaţii: "Nori negri se adună deasupra capetelor noastre datorită imigraţiei. Naţiuni întregi vor înceta să existe iar Europa îşi va da seama prea tîrziu că a fost invadată. Creştinătatea este ultima pavăză în faţa islamului care avansează."
Oare chiar crede Viktor Orban ceea ce spune? se întreabă autorul dosarului din Le Figaro, Jean-Jacques Mevel. Sau, continuă el să se întrebe, Viktor Orban este un oportunist care încearcă de fapt să rămînă la putere agitînd astfel de perspective sumbre pentru Europa? La el acasă Viktor Orban este fie detestat, fie adulat, mai citim în Le Figaro. Dar întrebarea este: chiar crede el că ar putea juca un rol european, că ar putea influenţa Bruxelles-ul? Sigur, el are deja cîţiva aliaţi: Polonia, Cehia, Slovacia… Iar problema Bruxelles-ului cu Orban este că acesta a fost ales de fiecare dată în mod democratic. (Mai multe detalii AICI)

Revista 22:

Printr-un text de opinie, căci nu poate fi numit raport, în care s-a chinuit să justifice nejustificabilul, Tudorel Toader și-a servit exemplar șefii care i-au prins degetele în ușa de la partid, amenințându-l că îi iau funcția și îi scot și scheletele din dulap.
Așa arăta omul joi seara: hăituit și încărcat de ură împotriva victimei pe care trebuia s-o execute. O  prestație securistică prin care a mulțumit partidul, penalii, hăitașii de la televiziuni și publicul lor spălat pe creier. În fața acestora, într-adevăr, ministrul nu ”s-a făcut de râs”. Întrebarea cum de un ”respectabil” profesor universitar a ales să-și batjocorească profesia și cariera și să-și arunce în pubelă onoarea aproape nu-și mai are rostul. Asta pentru că, dincolo de orice presiuni, Tudorel Toader, este structural vorbind exact ca stăpânii săi: un amoral.
Pledoaria ținută de Toader, care nici pînă acum nu a fost publicată pe etern căzutul site al Ministerului Justiției, este o amestecătură indigestă de manipulări, inexactități, decontextualizări, opinii personale si, mai ales, rea-credință și frustrare. Ministrul a mers până acolo încât a reprodus papagalicește multe din acuzele pe care i le-au adus de-a lungul tipului, politicienii născocitori ai ”statului paralel”, penalii cu satârul condamnărilor deasupra capului și argații mogulilor. S-a folosit de interviurile date de Kovesi, acuzând-o de delict de opinie, de faptul că ”defăimează” țara ( ea, nu borfașii!) sau de utilizarea termenului ”decapare” ( într-o înregistrare a cărei autenticitate nu a fost expertizată). I-a pus în cârcă un presupus comportament ”agresiv, discreționar, autoritar”, și a acuzat-o că trimite nevinovați la pușcărie, exact cum fac de doi ani încoace Cartelul penalilor si vuvuzele lui. ”Închideți ochii și imaginați-vă cum e să petreci o noapte la închisoare”, a spus insidios Toader, ca și cum procurorii  și nu judecătorii condamnă, punctând apoi că din cauza lui Kovesi plătește România la CEDO. Ei bine, eu închid ochii și mi-l imaginez pe procurorul comunist Tudorel Toader anchetând vreun nefericit care îi trimitea scrisori lui Ceaușescu plângându-se de tăierile de curent și întunericul din case și am explicația personajului ajuns ministrul infractorilor.(Mai multe detalii AICI)

Ziarul Financiar:

Cu excepţia oraşelor mari din România, în marea majoritate a oraşelor mici şi mijlocii continuă în fiecare zi fenomenul de depopulare: cei tineri pleacă în străinătate sau, în cel mai bun caz, într-o urbe mai mare, la studii sau la muncă; zonele de origine rămân cu seniorii, ceea ce îmbătrâneşte peisajul urban şi aşa gri de plecările de până acum.
Cum mai poţi să-i ţii pe tineri pentru a nu închide oraşele de tot peste câteva decenii din lipsă de locuitori, aşa cum se întâmplă acum cu multe sate şi comune din România? Ce trebuie făcut şi de către cine?
Dacă te uiţi la politicile publice ale primarilor, şefilor de consilii judeţene, şefilor locali ai partidelor, ei au politici mai mult pentru cei de peste 60 de ani, pentru pensionari. Parcă toţi îi încurajează pe tineri să plece de acolo, parcă toţi primarii încurajează familiile să facă sau să-şi crească copiii la Milano, Barcelona sau în Bucureşti ori Cluj.
Bineînţeles că nu toate oraşele pot fi centre universitare, bineînţeles că nu toate pot atrage investiţii – nu ai oameni, dacă se poate tineri, nu vine nimeni să deschidă o fabrică. Dar cred că fiecare oraş îşi poate dezvolta o competenţă care să atragă interes în timp.
Dar pentru asta trebuie să dezvolţi afacerile private mici şi mijlocii care să adune generaţii în jurul unui antreprenor, unei idei, unui business.
Nu toate oraşele pot să aibă fabrici cu sute şi mii de angajaţi, dar undeva poate să existe un centru, un atelier de la care să pornească cel mai bun scaun din România, cea mai bună clanţă sau cel mai bun pantof pentru oamenii de peste 100 kg, de exemplu. La Paşcani se fac scaune de maşină pentru copii, iar în jurul acestei afaceri s-a putut crea ceva pentru acel oraş.(Mai multe detalii AICI)

Business Magazin:

În comunitatea expaţilor din România se spune că sunt două zile triste în viaţa lor profesională: ziua în care află că trebuie să vină în România şi ziua în care află că trebuie să plece de aici.” Această glumă, care circulă în comunitatea expaţilor, este relevantă pentru atractivitatea pe care o exercită piaţa locală faţă de expatriaţi, dar şi pentru proporţia majoritară a executivilor străini care conduc cele mai mari companii de pe plan local, raportat la numărul celor români. Care este explicaţia pentru această proporţie?
O situaţie a devenit fenomen pe piaţa locală: cele mai mari companii din România din punctul de vedere al veniturilor înregistrate sunt conduse majoritar de expaţi.
Executivii internaţionali domină detaşat clasamentul celor mai mari companii din România din punctul de vedere al cifrei de afaceri: dintr‑un business total de peste 109 de miliarde de lei al celor mai mari 10 jucători de pe piaţa locală (potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile pentru toate aceste companii), peste 98 de miliarde de lei sunt gestionate la nivel de CEO de expatriaţi. Totodată, aproape 30.000 de angajaţi din acelaşi clasament sunt subordonaţi unui CEO străin.
Cu excepţia businessului antreprenorial Dedeman, o singură companie din top 10 este condusă de un român – Lukoil România, al cărei director executiv este Victor Jumbei, unul dintre directorii longevivi ai companiei. Balanţa înclină spre executivii străini şi dacă ne uităm la cele mai mari companii din câteva domenii de activitate. În timp ce înlocuirea Marianei Gheorghe, care şi-a început mandatul la Petrom după privatizarea companiei, în 2001, cu scoţianca Christina Verchere, a adus o noutate pentru cea mai mare companie locală din domeniul energiei, în altele statutul de expatriat al CEO-ului a devenit tradiţie.
Poate unul dintre cele mai relevante exemple în acest sens este sectorul bancar, unde bancherii străini continuă să domine managementul celor mai mari bănci din top – doar patru din top 10 bănci au un bancher străin la cârmă, potrivit ZF; la nivel de top 5, doar doi manageri din top 5 au un director general român. BCR, cea mai mare bancă românească din punctul de vedere al activelor, este condusă însă din 2015 de Sergiu Manea, el fiind primul român pe care austriecii de la Erste Bank l-au numit în această funcţie. Alături de el se află Răsvan Radu, preşedinte al UniCredit România. (Mai multe detalii AICI)

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

CITESTE SI

EXQUIS.RO

REVISTABLOGURILOR.RO

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.