Premium
Adevarul:
Care sunt raţionamentele alegătorului român în momentul în care merge la urne, de ce votează mandate la rând aceiaşi primari, indiferent de performanţe – sunt tipare pe care încearcă să le desluşească specialiştii consultaţi de „Adevărul“.
Alegerile locale din România postrevoluţionară arată că românii au devenit captivii unui sistem politic care i-a marcat atât de tare, încât le-a frânt voinţa de a schimba lucrurile. Astfel explică specialiştii veşnicia pe post a unor primari care le-au asigurat oamenilor din comunitate doar un minimum de confort, iar de cele mai multe ori - nici atât. Un fel de „sindrom Stockholm“, aşa ar putea fi explicat comportamentul electorului, victimă care devine ataşată sufleteşte de cel care o ţine ostatică. „Românii înjură în barbă, dar la vot simt că n-au încotro“, arată specialiştii consultaţi pentru a trasa portretul românului în secţia de votare.
Tiparul ultimilor ani este cunoscut: Bucureştiul şi reşedinţele de judeţ, preponderent cele din Ardeal, votează dreapta; restul populaţiei alege stânga, mai ales Moldova. Dar sunt destule reşedinţe de judeţ care au avut acelaşi primar (de regulă social-democrat) mandate la rând, indiferent de performanţele acestuia. Norocul primarilor realeşi a fost lipsa de încredere a votanţilor în contracandidaţi. „Nu-i cunoaştem bine, nu ştim cine sunt. Ăsta măcar e sătul, vin alţii şi mai flămânzi“, îşi găseau oamenii justificare. Şi mai există o dublă măsură: contracandidaţi taxaţi pentru cel mai mic detaliu, uneori inventat de opoziţie. În schimb, primarii sunt iertaţi la vot de toate păcatele, în spiritul alegerii „răului cunoscut“.
În acest joc al conservatorismului, indiferent de rezultatele edilitare, a picat şi Capitala, care a cedat sceptrul de primar general lui Traian Băsescu şi Sorin Oprescu. „Occidentul“ din Cluj-Napoca a fost stăpânit ani în şir de Gheorghe Funar, iar Timişoara „s-a dat“ după Gheorghe Ciuhandu. Constanţa a fost înrobită, până la distrugere, de Radu Mazăre. Exemple în oraşe mai mici sunt cu duiumul.
Cine e primar? „E omul cu sistemul“
Nivelul de trai, şomajul, sărăcia sau avuţia determină culoarea politică a oraşelor în care trăim. Sociologii vorbesc de o corelaţie între starea economică a votantului şi orientarea lui spre un partid: în judeţele unde resursele sunt puţine, oameni aleg primari de stânga, iar unde nivelul de trai e mai bun - primari de dreapta. Iar la alegerile din 5 iunie nu se aşteaptă la vreo surpriză faţă de 2012. „În mod tradiţional, ştim că există o oarecare divizare a voturilor între stânga şi dreapta între regiunile istorice, iar această percepţie se datorează în bună măsură alegerilor pentru primari“, consideră analistul politic George Jiglău.
Sociologul Ioan Hosu, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, spune că pentru Ardeal şi Moldova, lucrurile sunt clare - prima votează cu partidele de dreapta, cu mici excepţii în judeţele Sălaj şi Hunedoara, iar a doua - cu partidele de stânga. „De obicei, oraşele mari din Transilvania au fost ale dreptei. Oraşele mici şi mijlocii - Dej, Câmpia Turzii, Năsăud, Beclean - se orientează şi spre stânga. Nivelul de bunăstare şi calitatea vieţii interferează cu preferinţele electoratului. Sudul este orientat spre stânga cu excepţia Prahova, Bucureşti, a zonelor unde găsim şi dreapta. Cu cât nivel de bunăstare dintr-o zonă scade, cu atât lumea va alege formaţiuni de stânga“, detaliază sociologul.
„Născut primar“. Şi certat cu legea
Românii sunt tradiţionalişti când vine vorba de vot, aleg de 3-4 ori acelaşi om să le fie primar, fie el certat sau nu cu legea. Secuimea nu face excepţie. O dovadă sunt cele trei mandate de primar ale lui Róbert Kálmán Ráduly în fruntea reşedinţei judeţului Harghita, din anul 2004. „La ardeleni vorbim de o constanţă destul de mare: «îi de-al nostru», «îi român», să fie bărbat, nu femeie şi dacă se poate să aibă un trecut ca şi al meu, să fie de la ţară, să fi reuşit prin forţe proprii ca mine. Asta contează şi la maghiari, şi la români“, a observat Hosu. Alegătorii nu votează ideologic, ci pun ştampila pe acel candidat în al cărui discurs identitar se regăsesc. Rareori votează într-un mod pe care l-am putea percepe din exterior drept raţional. Fiecare îşi face un calcul raţional propriu, bazat pe educaţie, starea materială, evenimentele premergătoare alegerilor, simpatia sau antipatia faţă de un politician sau lider de partid, tipul de vot, nivelul de informare sau de interes etc.
În Transilvania, PSD a reuşit să câştige primării importante, în oraşele mari. În aceeaşi regiune, Gheorghe Funar e cel care a câştigat de trei ori alegerile locale la Cluj, PRM şi Vadim Tudor au câştigat judeţe întregi în 2000, iar PP-DD a avut scoruri foarte bune în 2012. În Ardeal şi Moldova sunt candidaţi cu 2-3-4 mandate de primar, iar unii dintre ei candidează din nou: Mircea Hava de la Alba, Gheorghe Falcă de la Arad, Ilie Bolojan de la Bihor, Dorin Florea de la Mureş, George Scriptcaru de la Braşov, Emil Boc de la Cluj, Gheorghe Nichita de la Iaşi, Decebal Gabriel Bacinschi de la Vrancea, Constantin Boşcodeală de la Buzău, Romeo Stavarache de la BC, Gheorghe Ştefan de la Neamţ. Muntenia, Dobrogea şi Oltenia nu fac excepţie: veşnicul Tudor Pendiuc de la Piteşti are 6 mandate, Constantin Boşcodeală de la Buzău are 5 mandate, Radu Mazăre de la Constanţa a avut 4 mandate, la fel şi Lucian Iliescu de la Giurgiu. Anton Lungu - Brăila, Nicolae Dragu - Călăraşi, Darius Vîlcov - Slatina au avut 3 mandate, iar seria primarilor cu două mandate este foarte lungă.
Ziarul Financiar:
Proiectul unui mall lângă sau chiar peste Gara de Nord din Capitală nu este nouă. Dacă îmi amintesc bine, ideea a fost pusă pe masă la începutul anilor 2000, în timpul guvernării PSD de către Miron Mitrea, ministrul transporturilor pe vremea lui Adrian Năstase. Gara de Nord este administrată de Ministerul Transporturilor. Proiectul, chiar şi ca discuţie, părea atunci dintr-un alt film, având în vedere că România de-abia învăţa ce-i un card de debit, nu de credit.
În Capitală se construise numai un singur mall – Bucureşti Mall – unde era un adevărat pelerinaj. Proprietarii mallului Băneasa încercau de zor să convingă bancherii să le dea bani pentru un al doilea proiect şi erau priviţi cu scepticism. Bucureştiul părea prea sărac pentru alte centre comerciale.
La începutul anilor 2000 salariul minim era de 45 de lei, cu un salariu mediu net de 300 de lei. În 2004 salariul minim urcase la 280 de lei, iar salariul mediu la 687 de lei. Acum salariul minim este de 1.250 de lei, iar salariul mediu net se apropie de 2.000 de lei. Preţul unui apartament de două camere în Militari se situa între 10.000-12.000 de dolari atunci, iar acum este între 50.000-60.000 de euro , iar în boom ajunsese chiar şi la 100.000 de euro...
De doi ani de zile a început să se ridice şi zona Carrefour Orhideea - Podul Basarab, dincolo de celebrul centru comercial. În zonă încep să se construiască clădiri de birouri (BCR, cea mai mare bancă, tocmai a anunţat că-şi va consolida operaţiunile într-o clădire nou-nouţă în acea zonă), iar IKEA a anunţat un proiect de apartamente. De altfel, mai sunt dezvoltatori imobiliari care au pe planşă proiecte rezidenţiale şi de birouri tot aici.
Bucureştiul se duce spre 3 milioane de locuitori şi poate în 20 de ani va ajunge la 4 milioane. Este nevoie de investiţii imobiliare – rezidenţiale şi comerciale – care să acomodeze milioanele în plus şi care să pună Capitala pe harta centrelor cu gulere albe.
Ca Bucureştiul să respire, trebuie dezvoltate şi alte zone, pentru a atrage investiţii.
Gara de Nord - deşi este în Centru - a rămas în urmă, cu toate că are cel mai mare trafic, alături de metrou.
Zona are un potenţial extraordinar dar întrebarea este cine face un asemenea proiect, mai ales când în joc este proprietatea statului?
Hotnews:
Numarul atacurilor intreprinse de combatanti ai Statului Islamic a crescut in acest an, mai ales in Siria si in Irak, organizatia jihadista incercand sa raspunda astfel la pierderile teritoriale insemnate inregistrate in ultimul timp, indica un raport publicat duminica de compania de informatii si analize globale IHS, transmite Reuters.
Potrivit sursei citate, in primele trei luni din 2016 au avut loc 891 de atacuri ale SI in Irak si Siria, o crestere cu 300% fata de orice alt trimestru de cand jihadistii au cucerit teritorii importante, la mijlocul lui 2014.
In atacurile din ianuarie-martie 2016 au fost ucisi 2.150 de oameni, cu 44% mai multi decat in precedentele trei luni, acesta fiind si cel mai sangeros bilant in aproape un an.
"Gruparea recurge tot mai mult la violente cu victime in masa in conditiile in care este supusa unor presiuni puternice din multe parti", a explicat Matthew Henman, seful Jane's Terrorism and Insurgency Centre din cadrul IHS.
Armata SUA estimeaza ca teritoriul stapanit de SI s-a redus cu circa 40% in Irak fata de apogeul din 2014, si cu 20% in Siria.
Raportul IHS mai semnaleaza o intensificare a atacurilor SI in Libia, unde militantii organizatiei jihadiste au preluat controlul asupra orasului Sirta, din centrul tarii, si au atacat campuri petrolifere.
Analiza arata ca in primele trei luni ale anului au avut loc deja tot atatea atacuri ca in precedentele sase luni.
