Premium
Președintele Tribunalului Timiș, judecătorul Adriana Stoicescu, face o analiză dură a situației în care se află justiția de astăzi. Ea arată că în ultimii 15 ani numirile în parchete sunt politizate la maxim, dar toți cei implicați se prefac că nu văd acest lucru, iar convulsiile din zilele noastre sunt din cauza ignoranței din ultimii ani.
Citește și: Traian Băsescu, ipoteză INCENDIARĂ, după ultima măsură a lui Dragnea: Se pregătește o DICTATURĂ
”Constantele evolutiei noastre ca neam sunt pupincurismul si intoarcerea armelor.
Desigur, ambele exercitate cu mult patos si iubire de tara.
Toata istoria noastra am avut infipta in ceafa cate o incaltare: ca a fost condurul turcesc, cizma germana sau bocancul sovietic, nu ne-am simtit bine fara stapan.
Nu suntem in stare sa facem nimic cum trebuie, de la inceput pana la sfarsit; alergam degraba sa primim confirmari si mangaieri pe crestet, caci asta ne iese cel mai bine: sa stam cu capul plecat.
Incepem cu elan, in ovatiile asistentei si sfarsim patetic, aruncand cu zoaie unul in celalalt, avand o singura preocupare: sa cautam vinovatii pentru esecul inevitabil, de altfel indelung asteptat.
Nici justitia nu a ramas neatinsa de obiceiurile traditionale.
De aproape 15 ani tot ce inseamna functie importanta in parchete sta sub semnul politicului; iar noi, vezi Doamne, nu stiam …
Numirile au fost tranzactionate mizerabil, precum o marfa oarecare, dar potential generatoare de profit in viitor; iar noi, vezi Doamne, nu stiam…
Toate convulsiile de astazi sunt consecinta directa a implicarii politicului in numirile in functiile de conducere de la nivelul Parchetelor.
Iar noi am contribuit, prin indiferenta si neimplicare, la degringolada de azi.
Toate semnalele venite din presa au fost trecute sub tacere; toate sesizarile judecatorilor adresate factorilor de decizie din justitie au fost ignorate.
Cand mizeria a dat pe dinafara, in loc sa facem curatenie, ne-am apucat sa ii trimitem, pe cei aratati cu degetul, la fereala.
Azi, asistam neputinciosi la talibanizarea justitiei.
Nici acum, in al treisprezecelea ceas, nu suntem in stare sa spunem adevarul, sa punem piciorul in prag si sa resetam sistemul judiciar.
Preferam sa facem ce stim mai bine: sa racnim unii la altii, preocupati doar de a le inchide gura celor care nu sunt de accord cu noi
Nimeni nu vrea, parca, sa auda, adevarul: au fost abuzuri.
Judecatorii au fost si ei victimele abuzurilor.
Nu poti vorbi de un judecator independent atata vreme cat procurorul lui de sedinta are competenta de a se sesiza din oficiu, de a-i face un dosar, pentru ca pur si simplu poate si trebuie sa raporteze indeplinirea planului cincinal la tinte-judecatori/procurori.
Toate acestea trebuie sa se termine, daca vrem sa vorbim de o justitie cu adevarat independenta.
De aceea, aleg sa am incredere in colegii mei, procurorii din Sectia de investigare a infractiunilor din justitie.
In ciuda apocalipsei care pare sa vina, pentru ca asa ne spun cei care, nu-i asa, se pricep.
Aleg sa am incredere in procurori cu vechime de 18 ani, cu grad de Parchet de pe langa Curte de Apel.
Aleg sa am incredere ca nu vor avea tinte; ca nu vor mai fi urmariti penal judecatori care resping propuneri de arestare sau dau solutii de achitare
Aleg sa am incredere ca nu vor mai exista bilanturi nord coreene, in care numarul de vieti distruse sa fie un motiv de lauda desantata.
Aleg sa am incredere ca factorul politic nu va fi un “actor” al urmaririi penale a magistratilor, cand aceasta va fi declansata, pentru ca acesti procurori isi vor exercita functia cu demnitate, onoare si probitate profesionala.
Aleg sa am incredere in colegii procurori.
Si sa sper ca am invatat cu totii din experienta trecutului.
E tot ce mi-a ramas.
Si poate ar fi momentul sa ne maturizam.
Si sa acceptam ca oamenii fanatici, care primesc putere absoluta si sentimentul impunitatii depline pot deveni bestii.
Si sa nu mai primim lectii de zbor de la papagali care se cred vulturi, dar care nu au aripile dezvoltate si au zburat doar in vis.
Singurul lucru pe care stiu sa il faca este sa caraie la adapostul coliviei aurite.”, scrie Adriana Stoicescu.
