Premium
Potrivit unei analize Deutsche Welle, schimbul a 70 de prizonieri care a avut loc între Kiev şi Moscova, după un conflict care s-a soldat cu aproape 13.000 de morţi în cinci ani, dezavantajează în mod vădit Ucraina care plătește de fapt un preț enorm.
Deutsche Welle:
Aparent, Kremlinul îşi arată disponibilitatea de a face compromisuri. De fapt, Moscova scapă de o serie de probleme. Iar Kievul plăteşte un preţ prea mare pentru eliberarea prizonierilor.
Desigur, bucuria e mare că s-a ajuns în sfârşit la un schimb de prizonieri între Ucraina şi Rusia. 70 de persoane, dintre care multe au fost judecate pe nedrept, sunt din nou în libertate şi se pot întoarce la familiile şi prietenii lor. Aceasta este o veste bună, care dă speranţa că ceva se mişcă în conflictul intrat în impas, generat de criza din estul Ucrainei şi anexarea Crimeei.
Quid pro quo - dar preţul e mare
Moscova şi Kievul poartă acest conflict la toate nivelurile. Militar, politic, economic şi prin arestarea oamenilor. Aceştia au devenit ostatici politici, care pot fi schimbaţi între ei printr-un acord. Motto-ul acţiunii: Quid pro quo. Ce-mi dai, ce-ţi dau eu în schimb? Şi ce folos am? Iată logica pe care s-a bazat şi acest schimb de ostatici.
Conform acestei logici, bilanţul pentru Ucraina nu este chiar atât de bun. Desigur, oamenii sunt liberi. Dar Kievul plăteşte un preţ enorm pentru asta. Cel mai evident exemplu este cazul lui Volodimir Ţemah. În mod surprinzător, o instanţă ucraineană l-a eliberat pe cetăţeanul ucrainean chiar înainte de schimb. El ar fi un martor important în procesul viitor din Olanda pentru doborârea cu o rachetă rusească a zborului MH17 al companiei Malaysia Airlines. Unii experţi chiar cred că Ţemah, fost şef al separatiştilor proruşi, ar fi fost implicat în această acţiune deasupra estului Ucrainei.
Zelenski are nevoie de succese
Faptul că Ţemah se află acum în Rusia este un scandal. Un scandal cu implicaţii asupra relaţiilor Ucrainei cu Olanda şi, prin urmare, cu UE. Degeaba au protestat anchetatorii olandezi. În zadar au protestat şi mai mulţi europarlamentari într-o scrisoare deschisă către preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski. Dar noul şef al statului a urmat deviza „Ucraina first” şi a acţionat în interes propriu. Pentru Zelenski, schimbul de prizonieri este un succes, de care avea mare nevoie la doar câteva luni de la preluarea funcţiei.
Dar pentru ţara sa, acest schimb de prizonieri ar putea fi o problemă uriaşă. Doborârea zborului MH17 marchează începutul sancţiunilor UE împotriva Rusiei ca urmare a războiului din estul Ucrainei, unde Kremlinul îi sprijină pe separatişti. În Europa, acum se poate pune întrebarea: De ce să ne comportăm solidar cu Ucraina, dacă Ucraina însăşi nu practică solidaritatea? Pentru Kremlin, o asemenea evoluţie ar fi un succes suplimentar. În orice caz, acest martor incomod pentru Rusia se poate sustrage acum justiţiei internaţionale. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Intr-o lungă analiză, ziarul conservator francez Le Figaro încearcă să înţeleagă ce l-a făcut pe preşedintele francez Emmanuel Macron să devină prorus. Inclinaţia liderului de la Paris spre o Rusie pe care şi-o doreşte europeană, atracţia pentru această ţară, are rădăcini vechi, notează Le Figaro.
Le Figaro reaminteşte că dintotdeauna, diverşii preşedinţi francezi au avut momente mai bune şi mai rele, speranţe şi decepţii, cu Vladimir Putin. „Niciun flirt cu Rusia nu a mers însă aşa de departe precum cel al lui Emmanuel Macron”, notează ziarul francez.
Gesturile în direcţia şefului de la Kremlin s-au făcut treptat şi au fost alimentate de discuţiile pe care preşedintele francez le-a purtat cu Jean-Pierre Chevènement, fost ministru socialist al apărării şi apoi la Interne. Vladimir Putin a fost mai întâi invitat la Palatul Versailles în 2017 de două ori. Apoi, la insistenţele Parisului, Rusia a fost reacceptată în Consiliul Europei. In fine, vara aceasta Putin s-a dus în vizită la Macron la locul de vilegiatură al acestuia, pe malul Mediteranei. In paralel, liderul francez şi-a îndulcit cuvintele la adresa Rusiei. Anexarea Crimeeii nu a fost decât „un gest militar”. „Rusia trebuie reancorată la Europa pentru că aici sunt istoria şi destinul ei şi interesul nostru” mai spunea Emmanuel Macron luna trecută. In fine, luni, doi miniştri francezi – de la Externe şi Apărare – au fost la Moscova, un pas suplimentar în consolidarea relaţiei bilaterale.
Motivele care au dus la acest viraj sunt numeroase. In primul rând ele se explică prin personalitatea diplomatică a preşedintelui francez care refuză orice „a priori” ideologic. Apoi, există o analiză a situaţiei, îngrijorătoare, în care se află azi lumea. „Relaţia cu Rusia trebuie integrată în politica globală a Franţei. Pentru a contra crizele în care se află ordinea multilaterală, Franţa vrea să contribuie la emergenţa noi ordini mondiale” spune o sursă de la Palatul Elysée citată de Le Figaro. Cu alte cuvinte, de când Rusia s-a reîntors pe scena internaţională, Parisul – şi nu doar el - estimează că ţara este indispensabilă pentru a rezolva marile crize: Siria, Libia, Iran şi Ucraina sunt de exemplu patru dosare în care diplomaţia franceză este foarte implicată. Si în care se bizuie pe Moscova.(Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Cu comerţul internaţional în proces de deteriorare, cu industria germană în recesiune, cu ţinta de inflaţie pentru zona euro imposibil de atins în condiţiile actuale şi cu aşteptărie pieţelor ridicate, Banca Centrală Europeană este obligată să anunţe săptămâna aceasta lansarea unui baraj de măsuri de stimulare economică.
Cea mai mare teamă este că o ultimă acţiune decisivă din partea preşedintelui BCE Mario Draghi va declanşa o nouă luptă în războiul comercial cu SUA. Din cauza încetinirii comerţului la nivel global, BCE trebuie să împiedice aprecierea euro pentru a menţine exporturile europene competitive pe plan internaţional. Cu presiuni de acelaşi fel se confruntă şi Rezerva Federală americană. Însă în SUA şi preşedintele Donald Trump cere băncii centrale să acţioneze pentru a deprecia dolarul.
Consiliul guvernator al BCE se reuneşte joi pentru o nouă decizie de politică monetară, iar întrebarea pe care şi-o pun investitorii nu este dacă Draghi va acţiona, trecând astfel peste capetele unora dintre locotenenţii săi, ci cât de mare va fi pachetul de stimulare. Aşteptările sunt ca măsurile să aibă ca piesă de rezistenţă o reducere de dobândă, care va lărgi diferenţa dintre costurile de împrumut din zona euro şi cele din alte părţi. Acest lucru are potenţialul de a perturba pieţele valutare şi a atrage mânia unor critici ca Trump, scrie Bloomberg. Acuzaţiile că BCE provoacă un război valutar nu vor lipsi. Peste o săptămână, Fed îşi va anunţa propriul răspuns la încetinirea economiei globale şi la tensiunile din economia americană. Urmează şedinţele de politică monetară ale Băncii Japoniei şi Băncii Naţionale a Elveţiei.
„Draghi face presiuni pentru ceva semnificativ“, spune Kit Juckes, strateg la Societe Generale, care se aşteaptă la cel puţin o reducere de dobândă. „Nu ştiu dacă va declanşa un răspuns masiv pe frontul valutar, dar cu cât va insista mai mult, cu atât este mai probabil să atragă un răspuns din partea lui Trump.“ Anticiparea unei acţiuni din partea BCE a ajutat euro să se ducă sub 1,1 dolari pe unitate săptămâna trecută. Pentru Trump, cu fixaţia lui pe protecţionism comercial, relaxarea monetară sugerată de Draghi încă din iunie este ca o grenadă aruncată în faţă. Preşedintele american citează adesea euro când presează Fed să acţioneze pentru deprecierea dolarului.
„Pericolul ca stimulul european să provoace un contraatac este cu siguranţă o îngrijorare pentru BCE, mai ales dacă Trump schimbă tactica“, spune Ned Rumpeltin, analist la Toronto Dominion Bank. „Problema acum este dacă decizia BCE va atrage măsuri din partea SUA ca tarife pe importurile de maşini europene.“ (Mai multe detalii AICI)
