Este o dovadă a genialității lui Isaac Newton în fizică și matematică faptul că lumea menționează rareori acea perioadă în care el a amenințat că va da foc casei mamei sale sau momentul, la fel de bizar, în care și-a înfipt mai multe ace în propriii ochi… doar ca să vadă ce se întâmplă. Atunci când nu revoluționa înțelegerea noastră despre mișcare și gravitație, Newton era, după standardele de azi, un personaj destul de ciudat. Pe lângă faptul că își dedica o mare parte din timpul liber studiului alchimiei – o credință medievală conform căreia metalele puteau fi transformate în aur – Newton era profund interesat de ocultism și de Apocalipsa biblică, relatează iflscience.com.
De fapt, în câteva texte personale, probabil niciodată destinate publicului, Newton a încercat să prezică sfârșitul lumii, bazându-se pe propria sa interpretare protestantă a Bibliei și pe evenimentele istorice care au urmat. Într-una dintre aceste încercări, scrisă pe un petic de hârtie, chiar lângă niște calcule matematice "lumești", Newton pare să fi făcut referire la anul 2060:
**Prop. 1. Cele 2300 de zile profetice nu au început înainte de apariția „cornului mic” al țapului.
2. Aceste zile nu au început după distrugerea Ierusalimului și a Templului de către romani, în anul 70 d.Hr.
3. Perioada de „un timp, două timpuri și o jumătate de timp” nu a început înainte de anul 800, când a început supremația papală.
4. Ele nu au început după domnia Papei Grigore al VII-lea, în 1084.
5. Cele 1290 de zile nu au început înainte de anul 842.
6. Nici după domnia Papei Grigore al VII-lea.
7. Diferența dintre cele 1290 și 1335 de zile reprezintă o parte a celor „șapte săptămâni”.
Prin urmare, cei 2300 de ani nu se încheie înainte de anul 2132 și nici după 2370.
Perioada de „un timp, două timpuri și jumătate” nu se încheie înainte de 2060 și nici după [2344].
Cele 1290 de zile nu se încheie înainte de 2090 și nici după [2374].**
Bătălia finală
Newton credea în viziunile apocaliptice descrise în Biblie, în care o bătălie finală, Armageddon, urma să aibă loc între „Gog și Magog”, la sfârșitul vremurilor. Probabil că nu are pe cine să dea vina în afară de el însuși pentru formulări precum „apariția cornului mic al țapului” și pentru că și-a lăsat notițele personale la îndemână. Totuși, trebuie precizat că Newton nu prezicea cu exactitate sfârșitul lumii în 2060, ci mai degrabă sfârșitul unei epoci.
„Newton era convins că Hristos se va întoarce în jurul acestui an și va instaura un Regat global al păcii,” a scris în 2003 Stephen D. Snobelen, profesor de istoria științei și tehnologiei la University of King's College din Halifax.
„‘Babilonul’ (Biserica trinitariană coruptă) va cădea, iar adevărata Evanghelie va fi predicată deschis.”
Newton nu era un susținător al ideii de a prezice sfârșitul lumii
Chiar dacă Newton a făcut această predicție pentru sine, nu era un susținător al ideii de a prezice sfârșitul lumii, considerând că astfel de afirmații aduceau prejudicii credibilității profețiilor religioase, mai ales atunci când sfârșitul... nu avea loc.
„Așadar, ‘timpul, timpurile și jumătatea unui timp’ înseamnă 42 de luni sau 1260 de zile, adică trei ani și jumătate, calculând 12 luni pe an și 30 de zile pe lună, așa cum se făcea în calendarul anului primitiv.
Și cum zilele unor fiare cu viață scurtă reprezintă anii unor regate de durată, perioada celor 1260 de zile, dacă începe cu cucerirea completă a celor trei regi în anul 800, se va încheia în 2060.
Poate se va încheia mai târziu, dar nu văd niciun motiv să se încheie mai devreme.”
Într-o altă notiță, despre care din nou se crede că nu era destinată citirii de către alții, Newton scria:
„Menționez acest lucru nu pentru a afirma când va fi sfârșitul, ci pentru a opri presupunerile pripite ale unor oameni fanteziști care prezic în mod constant sfârșitul, aducând astfel în derizoriu profețiile sacre de fiecare dată când previziunile lor eșuează.
Hristos vine ca un hoț în noapte, iar noi nu trebuie să știm timpurile și anotimpurile pe care Dumnezeu le-a păstrat pentru sine.”
Din păcate pentru Newton, a trecut suficient de mult timp încât predicțiile sale să fie în pericol de a fi infirmate – ceea ce îl plasează, ironic, în aceeași categorie cu „oamenii fanteziști” despre care el însuși avertiza că pot compromite mesajele profetice.
Comentează